1883: Vechiul portret al lui Ştefan cel Mare

Ștefan cel Mare, portret copiat de Karol Popp de Szathmari după cel de la Putna

„Cu ocaziunea discuţiunilor urmate în Academia Română, în anul trecut, asupra adevăratului portret al eroului nostru, mulţi credeau că portretul cunoscut până acum, care reprezintă pe Ştefan în forma unui sfânt, şi cu barbă, ar fi copiat de pe zidurile Bisericii din Mănăstirea Putna, care este ctitorie a Marelui Ştefan, şi unde negreşit trebuia să se fi păstrat adevăratul lui portret. Aceasta m-a îndemnat să cercetez, la Putna, despre acest portret. Am văzut, mai sus, că în Biserica de la Putna, afară de mormintele şi odoarele ctitoriceşti, nu s-a păstrat nimica din timpul Marelui Ştefan, fiind totul prefăcut, din temelie, de alţi ctitori posteriori; Biserica nu este îngrădită. Am aflat însă, în trapezarea Mănăstirii, portretul căutat al Marelui Ştefan, care, mai înainte, se păstra în Biserică. Portretul, cu rama sa, are o lungime de 1,35 metri şi 98 centimetri lăţime. Draperia pe de laturi este roşie; câmpul icoanei – în raionul capului – albastru, împrejurul capului culoarea albastră formează o aureolă de raze tot albastre. Marele Stefan este reprezentat cu corona în cap. La mijlocul razelor coronei, în partea dinainte, este o ridicătură, pe care este închipuit Dumnezeu Sabaoth cu globul în mână, iar deasupra ridicăturii, o cruce, care predomină toată coroana. Părul lung acoperă umerii, în frunte despărţit prin cărare; ochii, mai mult închişi, căutând în jos. Bărbia, cu falca de jos, au numai puţine umbre de peri, aşa că, la cea dintâi privire, chipul se înfăţişează numai cu musteţe şi fără barbă. De la bărbie, pe de amândouă laturile feţei, se lasă în jos nişte umbre, în lungime de 8 centimetri, care se împreună la partea de jos în doi cârlionţi, întorşi – unul în dreapta, altul în stânga, iar în dos se unesc cu părul capului. Împrejurul grumazului, Ştefan poartă o alurgidă de aur, lată de 12 cm, cu diferite desenuri pe ea şi cu capete de om. De alurgidă atârnă un engolpiu, lung de 27 cm. La colţul de jos din dreapta, portretul are această inscripţie: „Acesta este chipul lui Ştefan Voevod, fiul lui Bogdan Voevod, cel bătrân, carele au domnit în pământul Moldaviei 47 de ani, s-au scos de pe alt chip foarte vechi din zilele Măriei sale în anii de la Chr. 1456, prin osârdia a Sfinţiei sale Paisie Ionovici Igumenul Sfintei Mănăstiri Putna, şi s-au lucrat de smeritul Vasilie Popovici din târgul Sucevei la leat 1797. febr. 18”. Iată, dar, foarte bine precizată data zugrăvirii acestui portret: anul 1797, sub egumenul Paisie, de un zugrav de biserici din Suceava. Portretul acestui egumen se păstrează tot în trapezare, şi se spune, în inscripţie, că el a egumenit de la anul 1796, până la anul 1805. Va să zică, acest egumen, chiar în anul dintâi al egumeniei, a pus pe zugravul Vasilie din Suceava de a zugrăvit portretul Marelui Ştefan.

Dar zugravul zice că l-a scos de pe un alt chip foarte vechi (a fost copiat, în 1871, de Karol Popp de Szathmári – n. n.), din zilele lui Ştefan Vodă, din anul 1456. Să admitem că acest chip a putut să fie fost scos de pe un altul foarte vechi, însă acea vechime n-a putut să fie „din zilele măriei sale din anul 1456”; căci atunci Ştefan încă nu era domn; căci, precum se deduce din datele găsite pe acoperământul de pe mormântul Marelui Ştefan, rezultă că el s-a suit pe tronul domnesc în anul 1457, la începutul lunii aprilie. În portretul acesta, nu este nimica luat de pe natură, ci totul arată pe un zugrav ordinar de icoane, care are ţesute tipuri, pe care le reproduce mai bine sau mai rău, după talentul său pictural şi după uz. Trăsurile principale sunt acele ale chipului lui Christos, care se descriu la finele ceasloavelor celor mari româneşti, anume: părul despărţit deasupra frunţii prin cărare, lăsat pe umeri, creţ în partea de jos, barba despărţită în furculiţă, înfăţişare serioasă, frumoasă etc. Dar şi aceste trăsuri ale lui Christos sunt rău reprezentate în portretul de care vorbim : Căutătura semăna mai mult cu a unui om mort. Poziţia alurgidei pe piept este nenaturală, fiindcă lasă sub bărbie o bună parte de piept decoltată. Părul lăsat pe nişte umeri prea laţi este iarăşi ceva nenatural. Haina are forma unul sac larg şi fără deschizătură pe dinainte, încât îi acoperă şi mâinile; nu are asemănare cu hlamida domnească cunoscută din alte monumente ale picturii antice.

Venind la barba şi ne-barba acestui portret, voi mai adăuga, că dl Bucevski, observând acea ne-barbă de pe portretul în cestiune, crede că ar fi umbre, rău copiate de pe portretul cel vechi, dacă acela ar fi existat, sau rău inventate de pictorul portretului actual. Eu cred mai mult că portretul acesta este o invenţie a zugravului din Suceava, din anul 1797, care, spre a-şi recomanda lucrarea şi a dobândi mai mulţi muşterii la atelierul său, a inventat copierea de pe un portret foarte vechi, din anul 1456, din zilele Măriei sale, Ştefan Voevod.

Răposatul Gheorghe Asaki, în zelul lui de a deştepta simţul naţional şi a reînnoi memoria Marelui nostru erou, a copiat portretul de la Putna. Lui însă nu i-a plăcut barba şi ne-barba din portretul de la Putna, de aceea i-a făcut barbă omenească cum se cade şi, în această formă, a publicat portretul, crezut până acum în România, ca al Marelui Ştefan / Episcop Melchisedec”[1].