1871: Pe mormântul eroului său, Ştefan cel Mare
*
Timpul ce a născut în junimea română ideea ca naţiunea întreagă să celebreze, pe mormântul eroului său, Ştefan cel Mare, astă serbare măreaţă este, până acum, un unic în istoria cea atât de tristă a nefericitului popor român. Sâmburele acestei idei este uniunea spirituală a acestei naţiuni despoiate. Serbarea aceasta va fi un punct curat si lucios în cronica română, care nu e nimic alta decât un registru de intrigi, trădări de patrie, egoism şi nepăsare. Cine crede cum că eu sunt un pesimist sau colorez, înadins, cu culori nefavorabile istoria română, să ia în mână o consemnare, ce enumără, an după an, întâmplările cele mai însemnate din istoria română, şi-mi va da dreptate. Partide de boieri se vindeau pe sine, pe întrecute, şi patria duşmanilor noştri.
*
Co-înţelegerea frăţească a tuturor românilor, în privinţa mijloacelor pentru prevenirea şi îndepărtarea pericolelor, de care e ameninţată naţiunea română, prin poziţia sa între popoare străine şi prin izolarea de celelalte popoare romanice; consultări pentru înlesnirea culturii şi a ştiinţei, a armelor celor mai puternice pentru înălţarea oricărui popor, e ţinta la care năzuieşte junimea română. În favoarea acestei întreprinderi se făcură, anul trecut, colecte de bani, şi anume contribuirile cele mai frumoase se făcură în provincia cea mai mică şi mai neînsemnată între provinciile române, în Bucovina. În urmă, suma adunată era suficientă. Dar o parte din ea s-a pierdut, nu prin vina junimii vieneze, căci ce a putut ea să facă, decât să dea banii în o casă de fier? Şi poate să fie vina că ea a preferat casa unui bărbat român, faţă cu casa unui evreu, spre exemplu? Şi cum putea crede junimea că e cu putinţă să se afle un bărbat român, care să abuzeze de încrederea pusă în el, fără sfiala că se dezonorează pe sine şi pe ai săi, prin această faptă ruşinoasă înaintea naţiunii întregi? Cum putea crede junimea ca el să fie în stare a ataca colecta făcută de întreaga naţiune, spre un scop atât de sfânt? Cum putea presupune junimea română atâta lipsă de pietate?
*
Şi iată că omul acela a comis această crimă teribilă şi el nu s-a împuşcat, nu s-a spânzurat, el e încă în stare să prefere viaţa acestei ruşini de sacrilegiu! Şi ce fac ceilalţi domni Mureşani, care nu dispărură din ochii naţiunii şi despre care nici nu se zice că s-au spânzurat, nu caută ei – va întreba cititorul – să acopere această ruşine? Nu, cel puţin, până acum, nu.
*
Comitetul central din Viena s-a adresat părintelui dispărutului, dar domnia sa nu a ţinut de trebuinţă să-i dea vreun răspuns. O altă familie, decât cea a Mureşenilor, ar fi restituit suma pierdută şi ar fi acceptat purtarea procesului. Deşi Mureşenii nu făcură aceasta, totuşi voim să sperăm că dumnealor vor restitui Comitetului central cel puţin a treia parte din banii pierduţi, înaintea serbării; voim să sperăm că Comitetul central va fi înştiinţat, în scurt timp, despre aceasta; ar fi prea trist, ar fi fără exemplu în istoria popoarelor, dacă domnii Mureşani ar tace şi mai departe, ca până în ziua de azi.
*
Inexplicabil este şi fenomenul că ziarele române, cu excepţia bravului „Românul”, din Bucureşti, n-au scris, din partea lor, nici în anul trecut, nici în anul acesta, vreo iotă despre serbarea de la Putna. La un alt popor, nu s-ar putea întâmpla aceasta. Acest fenomen dovedeşte cât de puţin simţ şi sens naţional posedăm noi, românii.
*
Aţi văzut, domnilor redactori, cât vuiet au făcut ziarele germane, chiar şi cele austriece, fără să cugete la Königsgrätz-ul din 1866, cu serbarea victoriei germane şi nu aţi învăţat nimic de la ele! Sau nu merita Ştefan cel Mare să fie, la noi, celebrat cel puţin ca regele Wilhelm la Germani?
*
Timpul este scurt şi s-ar cuveni ca ziarele să pregătească publicul pentru serbarea lui Ştefan, dar nu se cuvine ca dânsele să fie preparate prin public spre a scrie ceva despre serbare.
Trecând, la scalde, prin Viena, am avut ocazia de a conveni cu mai mulţi juni români şi cu câţiva membri din Comitetul central. Junimea decise în o adunare generală de a face serbarea cu mijloacele ce le are, apelând, din nou, la contribuirea publicului, convinsă fiind că publicul inteligent nu va lăsa să triumfeze abuzul neguţătorului Mureşanu sau poate, mai bine zis, întâmplarea oarbă asupra ideii. Mijloacele în bani, ce le posedă, astăzi, junimea sunt 170 florini, la domnul Teclu, 46 florini (pare-mi-se), la casierul Comitetului central, şi vreo 500 florini, la redacţia „Curierului” din Iaşi. Se vede lucrul că aceste mijloace nu ajung. Dar junimea nu e ademenită de lux şi de luciu exterior, ci de simţământul limpede şi curat ca raza soarelui, care zace în inima şi în pieptul ei, pe acesta-l va jertfi ea pe mormântul lui Ştefan cel Mare, neposedând nimic alta.
*
Junimea română e decisă de a călători cu desagii în spate, ca în 1848, la mormântul eroului român, în cazul că nu va fi sprijinită de publicul român. Dar nu pot să cred că publicul român va lăsa junimea fără vreun sprijin. Aceasta ar fi, pentru publicul nostru, un atestat de pauperitate prea mare, nu de pauperitate materială, ci…
După cum am văzut din actele Comitetului central, contribuiră, anul trecut, bucovinenii sumele cele mai mari. Mai mici au fost cotele contribuitorilor din România, iar ale celor de sub coroana Ungariei, afară de vreo trei excepţii, de tot neînsemnate.
*
Bucovinenii şi transilvănenii sunt sub regimuri străine, care nu caută să îmbunătăţească starea poporului român, ci, din contra, să-l ţină în întuneric, ca, aşa, mai uşor să-i poată răpi naţionalitatea, să-l poată germaniza sau maghiariza. Bucovinenii şi transilvănenii trebuie singuri să-şi înfiinţeze şcoli etc.; unii contribuie la fundaţiunea pumnuleană, alţii, la fondul pentru înfiinţarea Academiei de drepturi şi a Teatrului român.
*
Cu totul în altă poziţie se află românii din România liberă, ei nu au nici fundaţiune pumnuleană, nici contribuiri pentru înfiinţare de academii etc. şi, totuşi, contribuie atât de slab, cu mijloacele lor cele atât de bogate, în favoarea serbării de la Putna. Voim să sperăm că dumnealor, în anul acesta, când are să se realizeze serbarea, în orişice împrejurări, nu se vor lăsa întrecuţi chiar de micul număr de bucovineni, în o cauză atât de naţionala ca aceasta.
*
Dr. St. CRETESCU
*
(Albina, Anul VI, Nr. 51, duminică 20 iunie / 2 iulie 1871)