1869: Biserica și școala
*
Biserica și școala, care sunt, și în Bucovina, ca și în Ungaria și Transilvania, scutul conservator și terenul dezvoltării naționalității române, fură, în sesiunea dietală prezentă, obiectul principal al discusurilor și deciziilor de până acum. Și în afacerile legislative, ca și în unele alte afaceri ale vieţii sociale, se întâmplă, ades, că un incident neașteptat abate cursul proiectat spre un rezultat, la care nu a mai cugetat nimeni.
*
Așa se întâmpla, în zilele trecute, și în dieta noastră. Regimul, adică, aduse două proiecte de legi, referitoare la urzirea, cercetarea și susținerea școlilor publice, direse întru înțelesul legii imperiale de școli, din 14 mai 1869. Comitetul dietal ad-hoc, conformând aceste proiecte cerințelor speciale ale țării, prin raportorul său, Andrievici, recomandă aceste proiecte spre primire.
*
Deschizându-se, însă, dezbaterea în cauză, începură mai mulţi vorbitori, între aceştia, mai cu seamă Pompe, Covaciu și Petrino, a se văiera pentru spezele cele mari, care ar fi împreunate cu susținerea școlilor și cu salarizarea învățătorilor. Dl Pompe, deputatul Siretului, de confesiune evanghelică, se adresă, în fine, cu întrebarea, către reprezentanții regimului, dacă Fondul religionar gr. or. va participa la susținerea școlilor publice și dacă școlile susținute sau subvenţionate, până acum, din Fondul religionar gr. or. vor rămâne, și de aci, înainte, școli confesionale sau vor trece în categoria de școli publice, întru înțelesul legilor mai noi.
*
Dl Covaciu, de confesiunea rom. cat., atacând, cu îndătinata-i înrăzneală, administrația și întrebuințarea Fondului religionar gr. or. pentru cerințele cultului și încercându-se a demonstra că acest fond este îndatorat a susține toate școlile din țară, fără deosebire de confesiune, propuse, în fine, ca, de astă dată, să se treacă la ordinea zilei, peste proiectele de lege pentru școli.
*
În fine, dl Petrino, ablegatul Sucevii, de confesiunea gr. or., intonând că din Fondul religionar gr. or. ar fi de deosebit o parte anume pentru școli, propuse ca, în discuterea și votarea legii de școli să nu se intre, până ce nu se va regula poziția de drept a Fondului religionar, întru înțelesul articolui 15, din legea fundamentală de stat, și îndatorarea lui pentru școli.
*
Reprezentantul regimului nu se încumetă a da un răspuns precis, în privința destinației și întrebuințării Fondului religionar pentru școli.
*
Cu atât mai detaliat și mai precis, desfășură, însă, dl Andrievici, ca reprezentant al Fondului și al posesiunilor bisericești, originea și destinația fondului acestuia, demonstrând că, după uricele fundaționale, a regulamentului diecezan din 29 aprile 1786, a ordinațiunii împărătești din 18 decembrie 1820, precum și a celei din 18 mai 1844, prin care s-au regulat îndatoririle Fondului religionar gr. or. din Bucovina, este acesta o avere bisericească, în toată puterea cuvântului, și, ca atare, este destinat pentru susțienerea cultului gr. or. și a școlilor confesionale, prin urmare acest fond nu se poate întrebuința pentru susținerea școlilor publice, lipsite de caracterul confesional gr. or.
*
Predându-se comitetului propunerea de mai sus, a dlui Petrino, spre consultare prealabilă, a raportat acesta, a doua zi, că, față cu articol 15, din legea fundamentală de stat, prin care s-a garantat bisericilor dreptul autonomiei, chestiunea despre îndatorarea Fondului religionar pentru scopuri de școală peste măsură, de până acum, se poate regula numai și numai de biserica autonomă, prin urmare ceea ce se pretind co-religionarii orientali bucovineni, de mai mulţi ani, ar trebui, mai întâi, să ajungă biserica gr. or. din Bucovina în posesiunea legalei sale autonomii.
*
Citindu-se propunerea comitetului, dreasă în acest mod, dl Murbach, reprezentantul regimului, a înlemnit, mai apoi, însă, venindu-și în fire, a început a combate propunerea, cu argumente neauzite, dintre care înregistrăm, mai cu seamă, acestea trei, că fundațiunile episcopiei și ale mănăstirilor sunt anulate, că Fondul religionar nu are caracter confesional, prin urmare din el se pot susține și școlile lipsite de acest caracter; în fine, că autonomia bisericii gr. or. din Bucovina, pe cât o îndreptățește articol 15, i s-a conces, prin ordinul consistorial din 2 faur 1869.
*
Se pote înțelege ce iritare a trebuit să provoace asemenea neghiobii, din gura unui reprezentant al regimului. Pentru aceea, nici nu rămase nescărmănat, din partea mai multor deputaţi, anume a dlor George Hurmuzachi, Alexandru Hurmuzachi și Alexandru Petrino. Iar, în final, dl Andrievici, ca raportor, reasumând și mai îndeplinind ce i se mai părea de lipsă, își împlini datoria și de reprezentant al Fondului religionar în dietă, prin facerea următorului protest:
*
„Conștient de datoria mea față de alegătorii mei, din curia primă de alegători a proprietarilor mari, ca reprezentant al Fondului religionar gr. or., în dietă, declar solemn că, în privința destinării și întrebuințării Fondului religionar gr. or., țin, cu fermitate, la uricele fundaționale ale episcopiei și ale mănăstirilor și la ordinațiunile împărătești din 18 decembrie 1820 și din 18 mai 1844, și, până la efectuarea autonomiei bisericei gr. or. din Bucovina și regularea administrației și întrebuințării Fondului religionar, protestez în contra oricărei afirmații, asigurări și interpretări în privința destinării și întrebuințării acestui fond pentru scopuri școlare și oricare altele, încât ar trece acestea marginile uricelor fundaționale și ale ordinațiunilor imperiale acum atinse”.
*
Punându-se, după acestea, la votare propunerea, modificată de comitet, se primi mai ca de toți, în cuprinsul următor:
*
„Proiectul de lege, referitor la urzirea și cercetarea școlilor popoporale publice, în Bucovina, nu se va lua în consultare, până ce nu va fi, mai întâi, realizată autonomia bisericii gr. or. din țară, întru înțelesul articolului 15, din legea fundamentală de stat, și regulată posesia de drept și îndatorirea Fondului religionar gr. or. în privința contribuirii pentru școli”.
*
(Albina, Anul IV, Nr. 85, joi 16/28 octombrie 1869 )