1867: Sfântul Ioan cel Nou salva bugetul României!
*
Numai din dulcele târg al Folticenilor putea veni o astfel de gogoaşă persuasivă, care prindea teribil, pe la începutul anului 1867, aşa cum cred că mai prinde şi astăzi, în cea mai curmezişă epocă a bigotismului idolatru, în care Tatăl şi Fiul nu mai înseamnă nimic pentru închinătorii la oase. Dar minunile îs minuni, aşa că poate îşi mai exercită Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, încă o dată, măreţia metafizică, pentru a salva definitiv şi bugetul României, şi pe cel al judeţului Suceava. Precizez, dacă tot am ocazia, că materialele din presa veche mă interesează ca mărturii, pe cale de a se pierde pentru totdeauna, dar pe care mi-am propus să le salvez, pagină cu pagină, şi să le încredinţez viitorului, în câteva volume de memorie românească recuperată.
*
De lângă frontiera de la Fălticeni. Ne aducem prea bine aminte de un articol, din prea stimatul jurnal „Albina”, din anul trecut, în care s-a descris tânguincioasa stare a locaşului Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou din Suceava. Acel articol se tipări, apoi, şi în unul din numerele gazetei de Focşani, spre a aduce, cu grăbire, urgenţa necesitaţii reparaţiilor şi a zidirilor la cunoştinţa înaltului guvern român, care, acuma, după secularizarea bunurilor mănăstireşti, a luat asupra-şi sarcina cea onorantă a drepturilor patronale la locaşul amintit. În acel articol, se pronunţa şi prorocea că, numai ce în România vor fi devenit trebile statului durabil organizate, guvernul de acolo va şi întreprinde realizarea dorinţei comune a coreligionarilor români, şi, iată!, aşa şi este.
*
*
În 12 faur nou 1867, telegrafia prea nobilul deputat al ţinutului Folticenilor, dl G. Ghiţescu, de la Bucureşti, către prea demnul proistos al sfintelor moaşte din Suceava, dl Darie Farnovietici, cum că Camera a votat, în ziua numită, două mii de galbeni, spre acoperirea bisericii Sfântului Ioan, neputând, de astă dată, mai mult a semna pentru deficitul bugetului din acest an. Un pas gigantic a făcut, cu aceasta, înaltul guvern al României spre împlinirea dorinţei obşteşti.
*
Prin mijlocirea Sfântului Ioan s-a făptuit că trebile, în România, s-au regulat, într-un timp atâta de scurt, spre mulţămirea naţiunii, şi avem credinţa neclătită că, prin mijlocirea acestuia-şi ales al lui Dumnezeu, în scurt şi starea financiară se va regula, spre mulţămirea ţărilor unite şi spre înfrumuseţarea definitivă şi demnă de locaşul osemintelor Sfântului Ioan, care, neîncetat, se roagă către părintele ceresc, pentru ferirea de boli, de foamete, de venirea, asupra-ne, a altor nemuri şi de războiul cel dintre noi (Albina, Anul II, Nr. 16/123, miercuri 8/20 februarie 1867).