1502: Cronica germană a lui Ştefan Vodă (I) | Dragusanul.ro

1502: Cronica germană a lui Ştefan Vodă (I)

 

 

 

Publicată în 1942, la Bucureşti, de către Ion Constantin Chiţimia, Cronica lui Ştefan cel Mare / (versiunea germană a lui Schedel), „descoperită de profesorul polon Olgierd Górka[1] în Bayerische Staatsbibliotek din München” (prefaţa lui N. Cartojan) şi publicată în limba polonă[2], a rămas necunoscută celor mai mulţi dintre noi, mai ales că a văzut lumina tiparului în anii grei ai războiului şi a fost, după aceea, arsă sau interzisă. Mărturia înseamnă „cea mai veche versiune a analelor de curte ale lui Ştefan cel Mare[3], scrise în limba germană” (p. 7). Manuscrisul „a făcut parte din biblioteca umanistului german Hartman Schedel (1440-1514)”, iar după moartea acestuia, biblioteca lui „a fost vândută de mai multe ori şi, în cele din urmă, achiziţionată de Bayerische Staatsbibliotek” (p. 8). Autorul presupus, cu rezerve, al cronicii puteau fi „un sas din Baia” sau „părcălabul Herman” sau „un italian din Caffa” – nu contează, important este că mărturiile au supravieţuit, mărşăluind colbuite spre veşnica noastră indiferenţă.

 

Din punctul meu de vedere, autorul „analelor de curte ale lui Ştefan cel Mare” ar putea fi medicul veneţian Matteo Murriano, care a şi murit, la Suceava, în toamna anului 1502, când se încheie cronica, scrisorile lui către Doge confirmând astfel de dialoguri între el şi voievod. Urmează să văd dacă textul integral îmi confirmă sau infirmă ipoteza.

 

Pe parcursul cronicii, veţi întâlni cruzimi de neimaginat, dar care făceau parte din obişnuinţele vremii, şi care putea fi povestite, ulterior, cu detaşare. Nu vă pripiţi în judecăţi şi, mai ales, în verdicte. Istoria este aşa cum a fost, dar întotdeauna mai onestă decât festivismele de după.

 

În rândurile care urmează, voi transcrie traducerea românească a Cronicii lui Ştefan cel Mare, cu intenţia de atenţiona că de multe, foarte multe mărturii beneficiem noi, moldovenii, deşi ne doare-n nepăsare de existenţa lor.

 

 

 

În anul de la Christos 1502, în ziua de 28 Aprilie,

s-a scris Cronica lui Ştefan Vodă al Moldovei.

 

 

Cronica breuiter scripta Stephan[I] Dei gracia

voyvoda[e] Terrarum Moldannens[ium] necnon Valachyens[ium].

 

 

Prymo

 

Numărătoare valahă: A Creacionibus 6965 – 1457

 

În anul, cum se socoteşte, de la naşterea lui Christos 1457, în luna lui Aprilie, în ziua de 11, într-o Marţi, în săp­tămâna mare dinaintea Paştilor, veni Ştefan Vodă, fiul lui Bogdan Vodă, cu o mică oaste, împreună cu Mun­tenii şi cu cei din ţara de jos, ca la vreo 6.000 de oameni. Şi veniră asupra lor Aron Vodă, la un pârâu sau apă, cu numele Hreasca, la Doljeşti. Aşa, goni Ştefan Vodă pe Aron Vodă din ţară şi rămase însuşi domn prin silnicie.

 

(secundo), 6969 – 1461

 

În luna lui Iunie, în ziua de 5, porni Ştefan Vodă contra Secuilor şi îi prădă straşnic şi le luă multe lucruri, şi omorî pe mulţi dintre ei.

 

3°, 6970 – 1462

 

În luna lui Iunie, în ziua de 22, veni Ştefan Vodă la Chilia si nu putu s-o cucerească, numai fu împuşcat cu o puşcă la glezna stângă. Se întoarse atunci de la Chilia.

 

4°, 6971 – 1463

 

În luna lui Iulie, în ziua de 15, i se aduse lui Vodă doamna sa din Kiev; cu ea a avut pe domniţa dusă în Ţara Rusească.

 

5°, 6973 – 1465

În luna lui Ianuarie, în ziua de 23, într-o Joi, la miezul nopţii, veni Ştefan Vodă la Chilia, cu pace bună spre toate părţile şi, Vineri de dimineaţă, bătu şi atacă toată ziua poarta cetăţii şi o luă cu multă trudă. Aci şezu el trei zile şi, pentru că se predară şi cei din oraş, puse Ştefan Vodă pe Isaia, cumnatul său, pârcălab la Chilia.

 

6°, 6975 – 1467

 

Item, în luna Noiembrie, în ziua de 19, într-o Joi, veni Matiaş, Craiul unguresc, cu mari forţe şi cu multe tunuri la Trotuş, unde sunt Munţii Slănicului. În ziua de 29, sosiră Ungurii la Roman şi în ziua de 7 Decemvrie arseră cu desăvârşire Târgul Roman şi porniră, cu toate forţele, asupra Moldei [Baia], [vechea] capitală a Mol­dovei. În ziua de 14 Decembrie, într-o Luni spre Marţi, noaptea, căzu Ştefan cu oastea sa peste Unguri şi omorî pe foarte mulţi dintre ei, ale căror oseminte mai zac şi în ziua de azi acolo şi vor zăcea veşnic. Atunci a fost nimerit chiar craiul Matiaş cu două săgeţi, pe care le-a luat cu el din ţară. Dacă lui Ştefan Vodă i-ar fi fost credincios Isaia, marele său vornic, şi ar fi 5 alergat acolo unde i se poruncise, atunci n-ar fi scăpat teafăr nici picior [de Ungur]. Pentru aceea, a trebuit să-i cadă capul lui şi altora mulţi. În ziua de 15 Decembrie, într-o Miercuri, se împrăştie oastea lui Ştefan Vodă, aşa încât şi Ungurii omorâră pe mulţi dintre ei; şi Domnul însuşi a fost fugărit călare, cu doi feciori [de curte] şi căzu în mâinile duşmanului; se răscumpără însă Ştefan Vodă, căci se tălmăci cum putu şi scăpă de ei. Chiar atunci intrară şi Tătarii în tară şi oastea se strânse din nou în jurul lui Vodă, încât puse pe picioare o mare ar mată; aceasta ajunse până la urechile lui Matiaş Craiul şi porni, cu puţină pradă, să iasă din ţară. Atunci se năpusti Ştefan Vodă cu oastea asupra Tătarilor şi îi alungă din ţară şi omorî mulţi dintre ei. Cu toate acestea, o oaste numeroasă se repezi şi în urma Craiului şi i-a 20 smuls mulţi oameni, aşa încât Craiul nu mai putu lua din ţară armele, ce mai sunt şi acum îngropate în munţi şi pe care nimeni n-a putut să le găsească.

 

7°,  6978 – 1470

 

În luna Februarie, în ziua de 27, porni Ştefan Vodă asupra Brăilei, în Muntenia, şi vărsă din plin şi mult sânge, şi arse cu desăvârşire târgul şi n-a lăsat viu nici pe copilul din pântecele mamei şi spintecă sânul mamelor şi smulse copiii din el.

 

Item, în luna lui Ianuarie, în acelaşi an, în ziua de 16, domnul puse să i se taie capul vornicului Isaia, cumnatul său.

 

8°, 6979 – 1471

 

În luna Martie, în ziua de 7, într-o Joi. porni Ştefan Vodă în Muntenia şi avu, în aceeaşi zi, o mare bătălie cu Radu Vodă, pe un câmp de lângă târgul numit Soci. Aci omorî multă oaste şi luă în robie ca la 17.000 de ţigani.

 

În acest an, în luna August, în ziua de 29, într-o Joi, avu loc un cutremur de pământ nespus de puternic. În acelaşi an, în luna Septemvrie, în ziua de 14, i se aduse lui Ştefan Vodă domniţa din Mangop, cu numele Maria; era o circasiană şi a avut două fiice cu ea.

 

9°, 6981 – 1473

 

În luna lui Noiembrie, în ziua de 8, într-o Luni, îşi aşeză Ştefan Vodă oastea şi steagul în Muntenia, la Milcov, de partea sa (pe malul moldovean), având 48 steaguri, şi se repeziră, în 12 grupe, cu Basarab Vodă, asupra lui Radu Vodă; şi nu ştia pe Radu că se apropie. Şi se grupară toate ostile, noaptea, încât nici Radu Vodă, cu oastea sa, nu ştia nimic despre asta şi nu credeau altceva decât că ar fi atât de puţini câţi zăriseră; şi, în această lună, în ziua de 18, într-o Joi, şezu Vodă toată ziua lângă un pârău, care se numeşte Potoc, şi şezu până Sâmbătă seara; Duminică, în zori, lovi Ştefan Vodă pe Radu Vodă şi îi omori 64 mii de oameni, încât Radu Vodă abia putu să fugă, cu puţină oaste, într-o cetate, ce se numeşte Dâmboviţa.

 

În aceeaşi lună, în ziua de 23, veni Ştefan Vodă, cu toată oastea sa, înaintea cetăţii şi o asedie puternic, şi, noaptea, se strecură Radu Vodă din cetate. În această lună, în ziua de 24, luă Ştefan Vodă cetatea şi pătrunse cu forţa înlăuntru şi luă lui Radu Vodă pe soţia sa şi pe unica lui fiică, cu toată oastea şi comorile, dar mai cu seamă pe domniţa de sânge şi neam mare, care şi astăzi e doamnă lui Ştefan Vodă; cu ea are un fiu, pe Bogdan Voievod, şi două fete frumoase; şi mai luă toate odoarele, care aparţin unui Voievod, cu toate steagurile şi carele de cetate.

 

Şi şezu Ştefan Vodă 3 zile, lângă o pădure, până îşi strânse oastea toată, căci auzise cum un număr de Turci vine în ajutorul lui Radu Vodă. Aceştia sosiră în ziua de 28 a aceleaşi luni, ca la 13 mii de oameni, cu 6 mii de Munteni. Iară Ştefan Vodă îi întâmpină cu bărbăţie şi Dumnezeu îi ajută ca să-i doboare pe toţi. Pe aceia pe care îi prinse vii îi puse în cruce în ţeapă, prin buric, cam vreo 2.300; acolo şezu 2 zile şi apoi oastea sa porni la drum; şi se îndreptă cu multă pradă şi veselie spre Suceava, la scaunul ţării sale şi lăudă pe Dumnezeu, împreună cu vlădicii şi cu arhiereii, cu boierii şi cu toată sărăcimea, căci din mila lui Dumnezeu i-a mers aşa de bine. Aşa puse Ştefan Vodă domn peste ţară în Muntenia pe Basarab Vodă; şi, după 4 săptămâni, în luna lui Decemvrie, în ziua de 20, veni Radu Vodă, cu 17 mii de Turci şi 12 mii de Munteni, şi lovi pe Basarab Vodă şi-l alungă din ţară. Iară Basarab purcese la Ştefan Vodă, în Moldova, şi Turcii, după el, până la Bârlad, prădând, însă n-au aşteptat pe Ştefan Vodă şi s-au întors acasă. Porni dară Ştefan Vodă din nou în Muntenia şi arse straşnic ţara [în cale], în 14 zile ale lunii Martie. Era prea frig, încât nu putea să rămână cu oastea acolo [în tabără] şi se întoarse din nou acasă. Dar aduse cu el, la Suceava, şi mulţi prizonieri, aşa că, într-o zi, puse să se spânzure 700 înaintea cetăţii.

 

10°, 6982 – 1474

 

În luna lui Octombrie, în ziua întâia, plecă Ştefan Vodă din nou în Muntenia, cu Basarab, cu oaste multă, şi ajunse la o cetate, ce se numeşte Teleajen, şi prinse pe pârcălabi şi le tăie capul, şi luă cu el mulţi ţigani, care erau acolo, şi puse să se taie mulţi dintre ţigani, încât sângele prinse a curge din cetate; şi dete foc cetăţii şi aşeză pe Basarab iarăşi domn în ţară, şi îi dete ţara [în stăpânire] şi pedepsi pe mulţi boieri, care nu-l ascultase. În aceeaşi lună, în ziua de 4, veniră Ungurii, cu Ţepeluş Vodă, şi se bătură cu Basarab, şi nu putură să-i răpească nimic Ungurii. Şi dacă Ştefan Vodă se întoarse acasă, în ţara sa, iar veniră Ungurii, cu Ţepeluş, în 20 de zile ale aceleiaşi luni şi cuceriră ţara de la Basarab, şi aşezară domn în ea pe Ţepeluş; presupuseră [?] pe Radu Vodă pierdut, fiindcă nimeni nu ştia încotro apucase şi tot aşa pe Ba­sarab Vodă.

 

În acelaşi an, în luna lui Februarie, în ziua de 9, luară Turcii Caffa şi încărcară 32 de corăbii mari cu pradă şi cu comori mari, şi, în ultima corabie, 12 feciori de oră­şeni şi 4 Turci; şi îi trimiseră pe aceştia anume la Constantinopol; iară tinerii se sfătuiră, când se găsiră pe mare, cum ar putea să se scape de Turci şi se hotărâră, pe la ora 1 din noapte, ca să-i omoare; era în ziua de 19 Februarie, într-o Sâmbătă, noaptea; înjunghiară dară pe Turci şi Dumnezeu le ajută ca vântul să ducă toate corăbiile la Chilia; şi veni Ştefan Vodă sau oamenii lui, cu 400 de care, şi luară toate averile [prădate], cu tineri, cu tot, şi le duse la Suceava; iară domnul dete găzduire tinerilor în Suceava. Totodată, Cafeenii şi Veneţienii aflară că tinerii ar fi la Ştefan Vodă şi se bucurară mult de aceasta. Îi trimiseră şi foarte mulţi bani şi flo­rini (?) ca să lase pe tineri liberi; iară Ştefan Vodă îm­brăcă pe toţi tinerii şi îi lăsă complet liberi; şi pe cei ce voiră să se ducă acasă îi lăsă să rămână în Ţara Ro­mânească. Mulţi dintre ei au rămas la Suceava, care încă şi astăzi or mai fi acolo.

 

În acelaşi an, până în luna lui Ianuarie [1475], trimise îm­păratul turcesc foarte mulţi soli, unul după altul, la Ştefan Vodă, ca să-i dea înapoi comorile şi pe tineri, ceea ce n-a făcut. Asta să fi fost cam până pe la Ianuarie [6983 =1475].

 

 

11°, 6983 – 1475

 

În luna lui Ianuarie, în ziua de 10, într-o Joi, avu Ştefan Vodă o mare bătălie cu Turcii, nu departe de Vaslui, la o apă ce se cheamă Bârlad. Îi ajută şi Dumnezeu că bătu pe Turci cu desăvârşire, cam la o sută de mii de mulţi şi 17 mii de Munteni, care erau cu ei, încât Turcul abia putu scăpa. Şi au mai fost urmăriţi încă 8 mile (?) întregi, pe un noroi mare”[4].

 

 

[1] Górka, Dr. Ol., Kronica czasów Stefana Wielkiego Mołdawskiego. Niezname najstarsze żródło rumuńskiej histtoriografji (Cronica vremii lui Ştefan cel Mare al Moldovei. Cel mai vechi izvor, necunoscut, al istoriografiei române), în Sprawozd. Polskiej Akad, Umiejętności, XXXIV (1929), Nr. 6 (Iunie), p. 29-31

[2] Górka, Dr. Ol., Kronica czasów Stefana Wielkiego Mołdawskiego, Cracovia, 1931, 119 p, 11 planşe)

[3] Cronica breuiter Scripta Stephan[i] Dei gracia Voyvoda Terrarul Moldaviens necnon Valachyens

[4] Cronica lui Ştefan cel Mare / (versiunea germană a lui Schedel), pp. 59-65