ZICĂLAŞII, o fonotecă a vechiului cântec românesc

Profesorul Petru Oloieru, starostele ZICĂLAŞILOR

*

Deşi încercăm, prin câteva reprezentaţii, să atenţionăm asupra frumuseţii muzicii româneşti vechi, cea mărturisită între anii 1531-1848, pe care eu am numit-o muzică medievală, pentru că a fost creată, cântată şi răspândită de către breslele de lăutari târgoveţi, scopul întrupării ZICĂLAŞILOR nu este altul decât constituirea unei fonoteci a muzicii româneşti vechi, care nu a existat, nu există şi nu înţeleg de ce, deşi specialiştii în folclor se calcă pe ţurloaie mai aglomerat decât cântăcioşii de nunţi. Şi cum poţi interpreta evoluţia/involuţia muzicii româneşti de folosinţă obştească, dacă nu ai auzit, vreodată, şipotele de sunete care tămăduiau, prin vremuri, aleanurile străbunilor?

*

Doi violonişti înnăscuţi: Adrian Pulpă şi Narcis Rotaru

*

Prin urmare, albumul audio, pe care îl vom lansa în 30 mai – dacă nu va ploua, odată cu un nou concert, cuprinzând alte 30 de vechi cântece româneşti, înseamnă, de fapt, prima componentă a acelei necesare fonoteci. Iniţial, doream să facem concertul în 29 mai (în ziua naşterii lui Petrică Oloieru), dar concertul trupei lui Vali Boghean (alt basarabean de excepţie) merită şi deplinul nostru respect (manifestat prin participare ca spectatori), aşa că nu de noi, ci de povestea firească a spiritului va depinde, în viitor, şi demersul nostru teuzarizator.

*

Năierul Gabriel Hurjui

Zicălaş şi cobzar: profesorul Constantin Irimia

*

Fără îndoială, ZICĂLAŞII nu vor refuza nici o invitaţie de evoluţie în spectacole, dar ţinta pe care eu am premeditat-o şi pe care ne-am asumat-o cu toţii, este ca, în 3-4 ani, să realizăm o fonotecă a vechiului cântec românesc, toate piesele (peste 300) urmând să fie cântate şi înregistrate exact aşa cum le-au păstrat portativele şi cu formula de taraf de curte voievodală mărturisită de călătorii străini, de-a lungul veacurilor.

*

Profesorul Răzvan Mitoceanu (contra) şi Ionuţ Chitic (gordună)

*

Un prieten, aflând că vrem să facem, în acest an, 3 premiere, cu câte 30 de piese diferite, m-a întrebat dacă am găsit, pe potecile vremurilor vechi, atât de multe cântece: “Chiar ai 90 de cântece vechi?”.

*

Încă nu. Abia dacă am adunat vreo 300, dar mai caut!, i-am promis, fără să mai aştept să văd dacă a şi priceput ce i-am zis.