Zicălaşii mi-au cântat cântecele Unirii | Dragusanul.ro

Zicălaşii mi-au cântat cântecele Unirii

Astăzi, în zori, cu mult înainte de începerea programului, Zicălaşii au studiat şi repetat cântecele Unirii. Şi, după cum ni-i obiceiul, chestia asta s-a întâmplat în prezenţa mea, eu având norocul de a auzi orice concert nou cel dintâi. Concepusem concertul ca un fel de horă a provinciilor istorice, în rotire ciclică, „neprihănitele fecioare” din Constelaţia Hora, desenate ca atare în cosmologia românească, fiind Bucovina, Basarabia, Moldova, Muntenia, Oltenia, Banatul şi Trasilvania. Ritmicităţile, cu terminaţii lăutăreşti distincte, au o splendidă unitate, chiar dacă „Hora morii”, de pildă, născocită de basarabeanul Gheorghe A. Dinicu pentru Oltenia, începe cu prima frază melodică din „Bătrâneasca” lui Grigore Vindereu (cu care începe şi „Rapsodia a II-a a lui George Enescu), apoi zvâcneşte dezinvolt spre trilurile cu care ne-a obişnuit, mai ales în ultimele decenii, folclorul oltenesc. „Olteanca”, însă, e o veritabilă piesă moldovenească, cu semnătură lăutărească totuşi oltenească, dovadă că Sigismund Paulmann a ascultat-o, în Bucureşti, de la un lăutar oltean.

Descifrarea fiecărei noi partituri (vorba vine, pentru că Zicălaşii cântă la prima vedere a unei partituri) deschide, pentru noi, perspective spre cântece şi mai vechi, pe care le-am fonotecat de-a lungul celor aproape 4 ani, de când pasiunea aceasta pentru autentic ne uneşte. Herna Săndulean, admirabila interpretă a Dochiţei, în „Crai nou”, rămâne fascinată, când intră în sala de repetiţii, de o minunată piesă românească, în care supravieţuiesc miraculos structurile preclasice ale muzicii noastre vechi. Se numeşte „Sârba farmaciştilor” şi a fost încredinţată memoriei de Gheorghe Bene.

Toate cântecele sunt o minunăţie, inclusiv primul imn regal românesc (vom încheia cu „Sârba regală”, a lui Cristache Ciolacu), compus de Eduard Hubsch, pe care îl folosim drept copertă a concertului, pentru că face parte din spiritualitatea românească premergătoare Unirii. Intrarea – liberă, ba chiar… răsplătită, pentru fiecare participant, cu cele 3 volume ale cărţii „Bucovina, în mărturii necunoscute”, care mi-au luat un deceniu din viaţă şi pe care le dăruieşte Consiliul Judeţean Suceava (netrucate plecăciuni!).

*


Comments are closed