Wilhelm Schmidt: Suceava în mărturii istorice (XVI) | Dragusanul.ro

Wilhelm Schmidt: Suceava în mărturii istorice (XVI)

Ștefan cel Mare, imaginat de Emmanuel Fremiet

 

Aşa au trecut câţiva ani de pace providenţială, care au fost, până la urmă, întrerupţi de incursiunile lui Ştefan împotriva Voievodului Valahiei, din anul 1481. Victoria a fost sărbătorită[1] pentru a arăta prietenilor şi duşmanilor că incursiunile în Moldova nu rămân nepedepsite. Acest exemplu se adresa, în special, secuilor, care făceau incursiuni de pradă în zonele de graniţă dintre Moldova şi Ungaria. Regele Ungariei a făcut, ulterior, presiuni asupra secuilor, cu siguranţă că la cererea lui Ştefan, şi a interzis astfel de incursiuni de pradă[2].

 

Trei ani mai târziu, în septembrie 1484, forturile Cetăţii cad sub forţa uriaşă a armatei Sultanului Baiazid, setos de răzbunare pentru înfrângerea sângeroasă, suferită de Semilună în 1475. Numeroasa armată de pedestraşi şi călăreţi a intrat pe neaşteptate în Moldova, astfel încât Ştefan nu a putut opune nici o rezistenţă[3] şi, la 19 septembrie, Suceava este din nou transformată în cenuşă[4]. Mare amărăciune pentru Ştefan, pentru că aliaţii săi l-au lăsat în voia sorţii[5], cu toate că, prin omagiul pe care l-a jurat Poloniei[6], în 15 septembrie 1458, la Kolomeea, aceştia trebuiau să-i sară în ajutor.

 

Atunci, la 15 septembrie 1458, când Ştefan a jurat credinţă la Kolomeea, Regele Cazimir l-a trimis pe Johann Karnkowski, în fruntea a trei mii de cavaleri înzăuaţi, care au intrat împreună cu Ştefan în Suceava, oraş care începuse a se ridica din moloz[7]. Tot atunci, s-a întors acasă, după ce a fost iertat, împreună cu toate bunurile sale, cancelarul Michael, despre care am tot vorbit.

 

De data aceasta (în 1484 – n. n.), cei din armata ungurească se pare că au contribuit mai mult la înfrângerea turcilor, care pătrunseseră mult în teritoriul Moldovei. Coşmarul incursiunilor repetate ale acestor oaspeţi nepoftiţi a fost astfel înlăturat, iar Suceava a cunoscut un nou program de reconstrucţie. Pentru casele private s-a renunţat la materialele grele (piatră) şi acestea au fost făcute mai repede. Astfel, vechile case au fost refăcute şi viaţa a reînceput cu tot tumultul, dar impresia de soliditate şi aspectul urban au dispărut. În curând, însă, un alt nor ameninţător se apropie. Un ţăran de rând, Muha, împreună cu încă zece mii de moldoveni şi ruteni, au ajuns în Pocuţia[8], tâlhărind peste tot pe unde treceau; au fost învinşi, în cele din urmă, de către Nicolaus Chodecki Zemelka, iar Muha a fost închis într-o temniţă din Krakowia[9].

 

Polonia, care se cam îndoia de jurământul de credinţă al lui Ştefan, dat la strâmtoare, nu prea a crezut în această alianţă, aşa că a văzut cu mai mult succes o alianţă cu Rusia (Roşie – n. n.), Podolia şi Lituania, pentru a se împotrivi turcilor[10]. Această decizie l-a împins pe Ştefan la ruperea păcii[11]. În plus, în competiţia dintre Polonia şi Ungaria, care susţineau opoziţia dintre clasa nobiliară[12] (boierească) şi populaţia Moldovei, Ştefan a început să încline de partea celei din urmă, ştiind că în felul acesta o poate utiliza mai inteligent în favoarea sa. De aceea, când Regele Cazimir şi-a dat obştescul sfârşit, şi s-a ridicat la ceruri[13], la  1 iulie 1492, aceasta a fost interpretată ca un semn ceresc, în urma căruia Johann Albrecht a ocupat tronul rămas liber. Acest conducător, care nu credea nici el într-o legătură perpetuă a lui Ştefan cu Polonia, s-a gândit să aducă în Moldova un prinţ polonez, care ar fi respectat mai mult interesele Regatului şi ale familiei nobiliare din care provenea. Pentru aceasta, el a vrut să-l pună pe fratele său mai mic, Sigismund, viitorul Rege al Poloniei Sigismund I sau „cel bătrân”.

 

La data de 14 aprilie 1496, se organizează la Leutschau (azi, Levoča – zona centrală a Zips-ului, de unde s-au colonizat, ulterior, zipteri în Transilvania şi în Bucovina – n. I. B.) un congres de familie[14], de la care a lipsit doar Regele Ungariei Wladislaus[15]. La această reuniune s-a decis, sub pretextul unei expediţii, ce va avea loc în Croaţia, Steiermark şi Carintia, Regele Poloniei să se asigure că turcii nu vor mai reprezenta un pericol pentru Polonia[16]. Johann Albrecht nu voia să pornească singur în această aventură şi a trimis o delegaţie la Suceava, pentru a-l convinge pe Ştefan să participe şi el la această expediţie belicoasă.

 

Episcopul de Kiew, Ceslaus von Kurozwański, şi Nicolaus Podlodowski, care au venit cu o întreagă delegaţie la Ştefan, au fost primiţi în audienţă şi au explicat în detaliu avantajele acestei expediţii regale, cerând, în acelaşi timp, dreptul ca trupele regale să treacă liber prin ţara Moldovei. Ca preţ al acestei permisiuni, lui Ştefan şi Moldovei le reveneau cetăţile Akierman (Cetatea Albă) şi Kilia, care tocmai fuseseră cucerite de turci şi deveniseră porturi de tranzit.

 

 

[1] Manuscrisul de la Mănăstirea Cozia, I, p. 147.

[2] Eder: Breviarium Juris Transsilvanici (Breviar Juridic al Transilvaniei), Sibiu 1800, 8. Aprobat et compilat. Constituones Transsilvaniae (Constituţia Transilvaniei aprobată şi discutată), Art. III, 76. 4: „De Siculis. In vicina regna Valachia sub poena centum florenorum eruptionem tentare illicitum esto”.

[3] Vapowski: Chronica Polonor., Ediţia 1874, publicată de Academia imperială de Ştiinţe din Cracovia, II, 2: „Potenitia – Bajazetus – erat major quam ut Stephanus, Moldaviae palatinus, ei possit ire obviam, magnus alioquiu bellator… bellator ea tempestate famigeratissimus”.

[4] Manuscrisul de la Mănăstirea Cozia, I, p. 149, cu informaţia de la Ureche (firesc, manuscrisul acesta fiind o compilaţie de fragmente ale scrierilor cronicarilor moldoveni – n. n.), dată de Kogălniceanu, în Cronicile Române, Bucureşti 1872, I, 169.

[5] Kovacsich: SS rer. Hung. Minores, II, pp. 81, 82. Engel: Gesch. Des ung. Reiches, III, p. 190. Ce spune Kogălniceanu, op. cit., III, p. 476, după o mărturie luată unui olăcar, în septembrie 1485, care aducea veşti despre turci, la Suceava. Conform acestei, Choromota (Hroiot – n. n.) trebuia să ajungă Hospodar (Domn). Această informaţie este unică şi neacceptabilă.

[6] În mijlocul taberei poloneze se afla o tribună, împodobită cu broderii scumpe, iar în spatele ei se afla cortul Regelui Poloniei. Ştefan a sosit, însoţit de o numeroasă suită de funcţionari de stat. În cort se afla un tron, pe care stătea Regele. Ştefan a intrat singur şi a îngenuncheat. Deodată, pereţii cortului s-au dat la o parte „ex composito”, aşa cum au fost montaţi, şi toţi au putut vedea această scenă. Nici o strângere de mână sau vreo tentativă de a se ridica. Totul părea încremenit în această scenă. Wapowski, op. cit; Gebhardi, op. cit, p. 153, cu trimitere la Priluscius, în Pistorfi: Corp. hist. Poloniae (Documente pentru istoria Poloniei), I, p. 254: Stema care reprezenta Moldova era brodată cu roşu şi fir de aur „Roth mit Cold” , şi fiecare provincie a Moldovei „Terrigenorum, bona haereditaria in Moldavia habentium”, şi reprezentanţii nobilimii „Curiensium notabiliorum” aveau steaguri separate. Drapelul care a fost depus, odată cu jurământul, nu a fost descris.

[7] Kromer, op. cit, p. 1303.

[8] În sens larg, aceasta cuprinde teritoriul situat la la sud de Nistru, până la Carpaţi. În sens mai îngust, aceasta cuprinde clinul dintre Ceremuş şi Prut. Cf. Balinski şi Lipinski, op. cit., II, p. 691. De la „kat”, pe ruseşte „kut” unghi, aşa cum arată Wickenhauser, în lucrarea sa „Bochotin”, I, unde explică forma „pe kut = Kodr = păduri”. O altă etimologie ar veni de la „Winkel (unghi) = kat = kut gera”, dar această supoziţie nu e valabilă.

[9] Bielski, op. cit., I, p. 887.

[10] Kromer, op. cit., p. 1301.

[11] Ibidem. „Si non concitante, connivente quidem certe Stephano, Palatino Moldaviae” (Dacă sunt supărate, ele vor fi atrase cu siguranţă de Ştefan, Palatinul Moldovei).

[12] Cf. Wenrich: Cercetări, în „Arhivele Societăţilor pentru istoria Transilvaniei”, Serie nouă, VI, 1.

[13] Aici trebuie socotiţi, după Wapowski, op. cit., II addit. P. 303: „Doi Sori gemeni. O altă minune, apar două Luni pline pe cer şi se poate observa o cometă. O altă minune constă în arderea a jumătate din oraşul Krakowia şi depopularea mai multor oraşe din Polonia, datorită unei mortalităţi ridicate”. Bentkowski, Hist. Lit, Pol., Tom II, p. 449, explică această mortalitate ridicată prin frecvenţa mare a sifilisului în Polonia, unde această boală se numeşte „przymiot” sau „Kiła”.

[14] Szujski: Istoria Poloniei (în poloneză), Lemberg 1862, 8, II, p. 120.

[15] Wapowski, op. cit., II, p. 19: „Satis constat. Alberto regi, qui post triennium totis regni viribus expeditionem contra Moldavos ac Turcas susceperat, auxilia nulla praebuisse” (Este destul de clar că Regele Albert a constatat, în timpul campaniei împotriva forţelor Moldovei, că acestea nu îi vor fi de nici un ajutor în lupta împotriva turcilor”).

[16] Ibidem, op. cit., II addit. P. 304, la anul 7065, după plecarea acestuia, a numerotat diferit perioada de după 5508 pentru anul 1497. O mărturie care se regăseşte în multe alte confirmări ale istoricilor autohtoni şi străini.


Comments are closed