Vrăjmaşii culturii tradiţionale ucrainene din Bucovina | Dragusanul.ro

Vrăjmaşii culturii tradiţionale ucrainene din Bucovina

Port şi dans ucrainean, în 1870

Port şi dans ucrainean, în 1870

 

Cultura tradiţională ucraineană din Bucovina, splendidă prin încărcătura mitică pe care o prelungea în timp, s-a confruntat, în ultimul veac şi jumătate, cu trei agresiuni devastatoare: cea a uniatismului galiţian, dintre anii 1860-1900, cea a românizării forţate, între anii 1919-1939, şi cea a bolşevismului, după 1944 şi până de curând. În aceste condiţii, rădăcinile s-au cam pierdut iar năvala „multiculturalităţii”, declanşată, mai ales, după anul 2010, spulberă definitiv patrimoniul cultural tradiţional ucrainean din Bucovina. Şi e păcat să se piardă o cultură străveche, prin promovarea unor rusisme spectaculoase, dar care nu înseamnă tradiţie ucraineană.

 

Rusisme promovate în zona Siretului.

Rusisme promovate în zona Siretului.

Admir, fără rezerve, şi marea cultură rusă, dar ea îşi are spaţiul ei de sacralitate şi nu e drept să fie compromisă, prin satele judeţului Suceava, de incultura crasă a promotorilor de tradiţii false, adică şi de instructori ucraineni de contrafaceri ruseşti, dar şi de ageamiii înşurubaţi în jurii festiviste de către culturnicii judeţului Suceava, ca să nu mai vorbesc de cei ai regiunii Cernăuţi.

 

Dansul rutean „Cerkowcia”

Dansul rutean „Cerkowcia”

 

Ucrainenii au avut, de-a lungul veacurilor, un port asemănător cu cel al românilor (sau viceversa), „dar parcă mai frumos”, după cum spunea primul guvernator al Bucovinei, generalul austriac Spleny, elementele de frumuseţe constând în culorile pastelate care puneau în evidenţă ornamentele florale ale portului ucrainean, cel românesc fiind, în cazul bărbaţilor, simplu, fără ornamentaţii (doar cămăşile femeilor aveau celebra ornamentaţie dreptliniară, în culorile cucuteniene: negru, cărămiziu şi alb).

 

Portul ucrainean în Bucovina şi în Galiţia de fiecare zi.

Portul ucrainean în Bucovina şi în Galiţia de fiecare zi.

 

Odată cu pătrunderea masivă a uniaţilor în Bucovina, ucrainenii ortodocşi din Bucovina trec, şi cu port, şi cu folclor – adesea şi cu limbă, în tabăra ortodocşilor români (inclusiv călugării de la Schitul Mare, din Polonia, care se mută la Burdujeni, abandonând, brusc, şi buchiile, şi limba slavonă).  Românii, la rândul lor, şi mai ales româncele, primesc cu bucurie noua cultură, asemănătoare sau doar complementară cu a lor, portul românesc din regiunea Cernăuţi, dar şi din zonele Rădăuţi şi Siret arătând, astăzi, precum cel ucrainean de odinioară. În mod firesc şi de necondamnat, interpreta de folclor Adriana Bucevschi, ca şi sătencele din Bilca – de pildă, poartă, pe scenă, costumul ucrainencei din Coţmani, care este, astăzi, costumul tradiţional al baştinii ei.

 

Ruteancă din Coţmani, fotografie din colecţia lui Dimitrie Dan.

Ruteancă din Coţmani, fotografie din colecţia lui Dimitrie Dan.

 

Cărturarul bucovinean Dimitrie Dan, care a scris, printre celelalte monografii ale unor etnii bucovinene, şi „Rutenii în Bucovina” (numai dogmaticii pseudopatriotismului nu vor pricepe că rusini, ruteni şi galiţieni înseamnă, de fapt, ucraineni), a pus la dispoziţia viitorimii următoarele mărturii iconografice, pe care le ignoră şi instructorii ucraineni de dezrădăcinare, din zona Siretului, dar şi agramaţii savanţi ai juriilor festiviste de folclor din Suceava şi din Cernăuţi:

 

Rutence din şesul Prutului.

Rutence din şesul Prutului.

 

Familie de ruteni.

Familie de ruteni.

 

Altă familie de ruteni din nordul Bucovinei.

Altă familie de ruteni din nordul Bucovinei.

 

Ruteni din lunca Prutului.

Ruteni din lunca Prutului.

 

Miri ruteni, dintre Prut şi Siret.

Miri ruteni, dintre Prut şi Siret.

 

Ruteni din valea Prutului.

Ruteni din valea Prutului.

 

Ruteni, în îmbrăcăminte de iarnă.

Ruteni, în îmbrăcăminte de iarnă.

 

Cu ce, prin ce se pot regăsi, în aceste superbe veşminte tradiţionale ucrainene din Bucovina fistichismele colorate ale „ansamblurilor (ne şi anti) ucrainene de la Bălcăuţi, Siret, Măneuţi, Cacica etc.?

 

Parada "portului popular ucrainean", la un festival din judeţul Suceava.

Parada „portului popular (ne)ucrainean”, la un festival din judeţul Suceava.

 

Bineînţeles, copiii din fotografie nu au nici o vină că se rup de rădăcinile străbune, datorită prostiei coregrafilor puşi pe căpătuială, prin uniformizarea prostiei lor. Iată, cu porturi adaptate (portul de mers la biserică, şi la ucraineni, şi la români, nu era identic, precum astăzi, cu portul de mers la nuntă sau la strânsură), şi câteva tradiţii ucrainene, de prin anii 1860-1870, aşa cum au fost surprinse, ca instantanee, de către acuareliştii germani, sosiţi în Bucovina ca topografi imperiali:

 

Sărbătoare pascală ucraineană, la confluenţa dintre Bucovina şi Galiţia.

Sărbătoare pascală ucraineană, la confluenţa dintre Bucovina şi Galiţia.

 

 

Ceremonia înmormântării, la ucraineni.

Ceremonia înmormântării, la ucraineni.

 

Sunt numeroase mărturii cu portul ucrainean, altul decât cel al „multiculturalităţii” de tip rusesc, promovată uniformizant şi de către culturnicii din Cernăuţi, şi de către cei din Suceava. Există, de asemeni, şi o puzderie de partituri, uitate prin cărţile vechi şi mărturisitoare, splendidele kolomeyci (le promovau lăutarii evrei din… Kolomeea) şi balade ucrainene pierzându-se definitiv sau fiind adaptate folclorului românesc de către harnicii manelişti ai dezrădăcinării româneşti. Iată câteva partituri cu câte un cântec vechi sau cu câte o „kolomeyka” autentică:

 

Cântec vechi ucrainean

Cântec vechi ucrainean din Bucovina

 

Una din cele 7 kolomeyci, pe care le înşirui aici

Una din cele 7 kolomeyci, pe care le înşirui aici

 

Kolomeyka 2

 

Kolomeyka 3

 

Kolomeyka 4

 

Kolomeyka 5

 

Kolomeyka 6

 

Kolomeyka 7

 

Ultima „kolomeycă” are (mi-a fredonat-o unul dintre puţinii cititori de partituri din Suceava) superbe intruziuni de polcă, fiind la fel de frumoasă ca şi cântecele româneşti (majoritatea kolomeyci sau… ciulendre bucovinene!), culese, de Karol Mikuli, în 1848.

 

Cred că folclorul ucrainean, ca şi cel românesc, din Bucovina mai are şi viitor doar în măsura în care i se va recupera încărcătura mitică arhaică. Şi mai cred în datoria ucrainenilor şi a românilor de astăzi de a păstra fărâma de metafizic pe care o reprezintă datina străveche. Fără această fărâmă de înrădăcinare, ne pierdem, şi unii, şi ceilalţi, identitatea, responsabili pentru aceasta fiind incultura, suficienţa şi lăcomia activistică. Şi ar fi păcat.


Comments are closed