Victoria socializantă a oamenilor vii asupra politicii

*

Alegerile de astăzi au probat că există şi o Românie vie, care şi-a spart lanţurile şi a bătut cu pumnul în masă. Iohannis nu a câştigat nimic. Ponta nu a pierdut nimic. Noi, viii cei vii din ţara asta şi din întreaga lume românească, am făcut un prim pas spre biruinţă. Doar un pas.

*

Eu nu am votat împotriva lui Ponta şi în favoarea lui Iohannis. Eu am votat împotriva vidanjelor mediatice Antena 3 – România TV – Cozmin Guşă, împotriva cocoţării lui Ion Lungu pe benerele târgului, împotriva opulenţei de tipărituri propagandistice din scările blocurilor, împotriva sistemului de promovare a impostorilor în arendăşii bugetare, împotriva minciunii agresive şi sfidătoarea, împotriva neghiobiei şi a unui cult al personalităţii în faşă. Şi aşa mai departe.

*

Noi, toţi cei ce ne-am tot întâlnit în spaţiul virtual, ne-am solidarizat, uneori şi fără a prinde de veste, împotriva păguboasei politici româneşti, împotriva acestei deşănţate neghiobii, care ne ruinează. Fără să urmărim asta, noi, cei mulţi, dar care gândim singuri, am devenit o forţă, am conturat un mesaj. Noi suntem şi mulţimile din stradă, şi mulţimile care au determinat revolta urnelor împotriva politicii dâmboviţene.

*

Klaus Iohannis, în cazul în care se va dovedi că ar fi câştigat Cotrocenii, nu a câştigat nimic: el doar a nimerit în eroism ca într-o gură de canal uitată deschisă pe stradă.

*

Cred în noi, cei care, zi de zi şi seară de seară, ne descheiem la suflete, pentru a ne arăta, unii altora, aşa cum suntem. Avem şi obligaţia de a ne organiza, pentru a suplini, împreună, rolul de odinioară al anonimului înţelept al satului. Dacă noi, cei care trăim şi prin reţelele de solidarizare, nu ne vom organiza, victoria noastră de o noapte va fi, în curând, spulberată cu trei mici şi două beri, cu oala cu sarmale şi sticloanţa de afinată, de către cei care ne conduc doar pentru că au prins toate şmecheriile, sub care îşi ascund jegoasa lor neghiobie.

*

Trebuie să ne organizăm nu pentru a sprijini un partid sau altul, ci pentru a desluşi mai corect luminile şi a le arăta, împreună, şi altora. Abia atunci când inteligenţele reale ale neamului se vor organiza doar pentru a descâlci umbrele şi a slobozi luminile, abia atunci mulţimile din ţara asta vor avea şansa să se transforme în popor şi, cine ştie!, poate că şi în naţiunea de prea multe secole doar visată.