Vechi cântece și dansuri basarabene

*

Nu există repertorii pierdute, ci doar suficiență și prostie. Dacă îți dorești cu adevărat, poți afla orice din trecutul spiritual al neamului nostru, un trecut care a stârnit și curiozitatea, dar și imaginația occidentalilor. Poți afla, de pildă, și mai toate reperele cântecelor și horelor vechi din Basarabia, deși se crede că s-ar fi pierdut pentru totdeauna. Iar Basarabia a avut o spiritualitate răzeșească bine conturată, alta decât folclorul de amestecătură din celelalte provincii românești.

*

Dacă aș avea cu cine lucra și dacă am avea și condiții minime de lucru, aș putea scoate la iveală, în scurtă vreme, minunatele hore vechi basarabene „Hora mazililor” „Hora de la Orhei”, „Bulgăroaica”, „Hora de la Căinari”, „Hora răzeșească”, „Hora bătrânească”, „Congazul din Bugeacul Basarabiei”, „Popușoiul”, „Hangul”, „Sarampoiul”, ”Sâsâiacul”, „Nistreanca” și așa mai departe.

*

 Horele Basarabiei aveau și aleanuri lirice, fixate în cântece de sine stătătoare, precum „ Bună cale, cocostârc”, „Măi, a dracului morișcă”, „Fata popii”, „Bărbățelul meu”, „Ici, în vale, la izvoare”, „Bună cale, lupule”, „Frunză verde pui de nuc”, „La Nistru, la mărgioară”, „Frunză verde de aclaz”, „Soltană, Soltană”, „Nestre, Nestre”, „Frunzuleană dărmătură”, „Nu te bucura, bogate”, „De la deal de casa noastră”, „Dragul maicii Gerogheș”, „Frunză verde mărgărint”, „Măi puiule, măi”, „Frunză verde de orez” și așa mai departe, precum și baladele „Cosmulici”, „Boghian și Bărăgan” etc.

*

Fără îndoială, aș putea pune bijuteriile acestea în valoare cu „Zicălașii”, dar muzicienii din această trupă inedită nu au strop de timp, patria ospeției consumându-i mai dihai decât balaurul din poveste, care a dat și el curs teribilei invitații „Hai în Bucovina!”.