vasile gherasim: frate vânt şi dorul meu! | Dragusanul.ro

vasile gherasim: frate vânt şi dorul meu!

Vasile Gherasim

*

Durerile mele

 Durerile mele sunt stânci de granit

Şi-ale mele simţiri sunt ape adânci;

De mult pătimaşul meu dor le-a unit

Şi-n tainice ape umbritu-s-au stânci.

*

Gândirile mele-s ca nourii grei

Ce-aleargă pe cer negăsind adăpost;

Şi toată iubirea cu soarele ei

Nu poate-nvia fericire ce-au fost.

*

Sunt stânci de granit ale mele dureri

Şi cine din piept le-ar putea dărâma?

Şi-n ape adânci pierdutu-s-au vreri,

Dar sufletul pace putea-va afla ?

 *

Gazeta poporului, 1925, No. 28

 *

Al vieţii mele soare

*

În plânsul meu dintâi strigat-am soare

Şi soare fost-a gândul meu dintâi.

Şi soare am văzut în ochii tăi,

Spre el mă avântau gândiri uşoare.

*

Şi soare caut pe-ale vieţii căi,

Când suferinţa lumii-ntregi mă doare.

Mi-i dor de dânsul când jelesc cocoare,

În seri de toamnă peste-ntinse văi.

*

Şi toate-n lume soare glăsuiesc.

Pământu-ntreg de dânsul e-nsetat,

De el visează ale mării valuri.

*

Sub razele-i de foc şi eu plutesc:

Şi-n barca strâmtă-a vieţii sunt purtat,

Iubito, pe o mare fără maluri….

*

Calendarul Poporului, Cernăuţi, 1926

*

Rămâi, codrule, cu bine

 *

Te-am iubit fără-ncetare,

Codru verde, codru mare!

Te-am iubit, mereu iubit,

Codru pururi înverzit!

*

Lin cântatu-mi-au izvoare

Despre dragostea ce doare;

Păsări sus mi-au ciripit

Când iubit-am fericit.

*

Rămâi, codrule, cu bine,

Căci îndată ziua-mi vine

Să mă tot despart de tine

Şi să merg în târguri pline

*

De nevoi. Şi-a mea durere

Fi-va fără mângâiere.

Iară tu departe-i fi

Şi de doru-mi nu vei şti

*

Şi uita-mă-vor pe mine

Ale tale vânturi line;

Şi-i uita că te-am iubit,

Codrule fără sfârşit….

Gazeta poporului, 1925, No. 25

*

Trandafirii

*

Îmi înfloreau odată în pieptu-mi trandafiri,

De-atâta primăvară tot sufletu-mi cânta,

Era-n a mea fiinţă o lină adiere,

De-arome-mbătătoare tot eul meu vibra.

*

Veniră dară vânturi, furtuni se descărcară,

Şi roşele petale zburau prin aer sus:

Erau petale smulse din pieptul meu şi nu ştiu

Spre care ţărm al lumii sărmanele s-au dus.

*

Veni apoi şi toamna cu brumele-i de gheaţă,

Cu frunze ruginite, cu albii funigei;

Şi-n pieptul meu ea puse melancolia tristă

Şi dor fără de margini îmi puse-n ochii mei.

*

Iar azi, când neguri dese îmi cercuiesc fiinţa,

Când vânturi, solii iernii, prin lume pribegesc,

În pieptu-mi trandafirii şi frunzele pierdut-au,

Şi ghimpii ce rămas-au tot sufletu-mi rănesc.

*

Calendarul Poporului, 1926

 *

Vântul şi dorul

Vânt pe lume-n veci pribeag,

Scump îmi eşti şi îmi eşti drag;

Vânt ce vii de-aşa departe,

Îmi eşti rudă, îmi eşti frate.

*

Ia şi dorul meu cu tine

Şi-l du-n depărtări străine,

Şi-l du peste jări şi mări

În pustii şi-aprinse zări,

 *

Peste munţi şi peste dealuri

Şi prăpăstioase maluri.

Iar în drum de-ţi osteni,

Amândoi veţi poposi,

*

Şi-ţi zbura apoi mai tare

Peste Dunăre şi mare;

Şi-ţi zbura, zbura mereu,

Frate vânt şi dorul meu!

 *

Gazeta poporului, 1925, No. 25


Comments are closed