vasile gherasim: frate vânt şi dorul meu!
*
Durerile mele
Durerile mele sunt stânci de granit
Şi-ale mele simţiri sunt ape adânci;
De mult pătimaşul meu dor le-a unit
Şi-n tainice ape umbritu-s-au stânci.
*
Gândirile mele-s ca nourii grei
Ce-aleargă pe cer negăsind adăpost;
Şi toată iubirea cu soarele ei
Nu poate-nvia fericire ce-au fost.
*
Sunt stânci de granit ale mele dureri
Şi cine din piept le-ar putea dărâma?
Şi-n ape adânci pierdutu-s-au vreri,
Dar sufletul pace putea-va afla ?
*
Gazeta poporului, 1925, No. 28
*
Al vieţii mele soare
*
În plânsul meu dintâi strigat-am soare
Şi soare fost-a gândul meu dintâi.
Şi soare am văzut în ochii tăi,
Spre el mă avântau gândiri uşoare.
*
Şi soare caut pe-ale vieţii căi,
Când suferinţa lumii-ntregi mă doare.
Mi-i dor de dânsul când jelesc cocoare,
În seri de toamnă peste-ntinse văi.
*
Şi toate-n lume soare glăsuiesc.
Pământu-ntreg de dânsul e-nsetat,
De el visează ale mării valuri.
*
Sub razele-i de foc şi eu plutesc:
Şi-n barca strâmtă-a vieţii sunt purtat,
Iubito, pe o mare fără maluri….
*
Calendarul Poporului, Cernăuţi, 1926
*
Rămâi, codrule, cu bine
*
Te-am iubit fără-ncetare,
Codru verde, codru mare!
Te-am iubit, mereu iubit,
Codru pururi înverzit!
*
Lin cântatu-mi-au izvoare
Despre dragostea ce doare;
Păsări sus mi-au ciripit
Când iubit-am fericit.
*
Rămâi, codrule, cu bine,
Căci îndată ziua-mi vine
Să mă tot despart de tine
Şi să merg în târguri pline
*
De nevoi. Şi-a mea durere
Fi-va fără mângâiere.
Iară tu departe-i fi
Şi de doru-mi nu vei şti
*
Şi uita-mă-vor pe mine
Ale tale vânturi line;
Şi-i uita că te-am iubit,
Codrule fără sfârşit….
Gazeta poporului, 1925, No. 25
*
Trandafirii
*
Îmi înfloreau odată în pieptu-mi trandafiri,
De-atâta primăvară tot sufletu-mi cânta,
Era-n a mea fiinţă o lină adiere,
De-arome-mbătătoare tot eul meu vibra.
*
Veniră dară vânturi, furtuni se descărcară,
Şi roşele petale zburau prin aer sus:
Erau petale smulse din pieptul meu şi nu ştiu
Spre care ţărm al lumii sărmanele s-au dus.
*
Veni apoi şi toamna cu brumele-i de gheaţă,
Cu frunze ruginite, cu albii funigei;
Şi-n pieptul meu ea puse melancolia tristă
Şi dor fără de margini îmi puse-n ochii mei.
*
Iar azi, când neguri dese îmi cercuiesc fiinţa,
Când vânturi, solii iernii, prin lume pribegesc,
În pieptu-mi trandafirii şi frunzele pierdut-au,
Şi ghimpii ce rămas-au tot sufletu-mi rănesc.
*
Calendarul Poporului, 1926
*
Vântul şi dorul
*
Vânt pe lume-n veci pribeag,
Scump îmi eşti şi îmi eşti drag;
Vânt ce vii de-aşa departe,
Îmi eşti rudă, îmi eşti frate.
*
Ia şi dorul meu cu tine
Şi-l du-n depărtări străine,
Şi-l du peste jări şi mări
În pustii şi-aprinse zări,
*
Peste munţi şi peste dealuri
Şi prăpăstioase maluri.
Iar în drum de-ţi osteni,
Amândoi veţi poposi,
*
Şi-ţi zbura apoi mai tare
Peste Dunăre şi mare;
Şi-ţi zbura, zbura mereu,
Frate vânt şi dorul meu!
*
Gazeta poporului, 1925, No. 25