Vânătorul de cântece

Vânătorul de cântece

*

Cu Timpul nu te poţi război, decât dacă te prelungeşti în trecut, păşind pe colbul cald de sub urmele străbunilor. Până la urmele strămoşilor e prea departe şi doar cu ochii s-ar mai putea ajunge.

*

Hălăduiesc adesea în trecut, fascinat de răscruci şi desişuri, dar, încet, încet, am început să cam ştiu potecile şi nu mă mai pot rătăci. Trebuie să ştiu doar înspre ce şi înspre unde mă mână sufletul şi, când îmi simt inima fremătând, pornesc la drum, agale, de parcă aş părăsi prezentul acesta atât de cenuşiu şi de obositor.

*

În ultima vreme, vânez cântece vechi, pe care să le încredinţez ZICĂLAŞILOR lui Petrică Oloieru. Astăzi, de pildă, am tolba plină, dar numai Petrică va şti dacă am adus altceva decât ceea ce i-am mai adus până acum. Petrică ştie să citească, eu nu. Citeşte şi se dumireşte, apoi îmi spune şi mie despre ce este vorba.

*

Astăzi, am poposit, mai întâi, în anul 1814, şi iată ce am găsit din ceea ce ar trebui să moştenim cu demnitate şi cu mândrie:

*

Ceea ce ar trebui să moştenim cu demnitate şi cu mândrie

* 

Apoi, am păşit mai departe, din an în an, până în 1821, ca să-mi redescopăr identitatea de moldovean cu sângele pururi aprins:

*

Identitatea de moldovean cu sângele pururi aprins

*

Când călătoresc în timp, pe cărările deja ştiute, văd crângurile şi hăţişurile, dar nu aud frunza fremătând şi nici tălpile frământând pământul. Tocmai de asta mi-am făcut ceată prădalnică, sub stărostia lui Petrică Oloieru, cu fârtaţi de nădejde, precum Răzvan Mitoceanu, Constantin Irimia, Ionuţ Chitic, Narcis Rotaru, Adrian Pulpă şi Gabriel Hurjui, ca să izbândim împotriva Timpului prin vânătoare de cântece.