Vai şi-amar de Oloieru şi Mitoceanu! | Dragusanul.ro

Vai şi-amar de Oloieru şi Mitoceanu!

Desen de pe coperţile culegerilor lui J. A. Wachmann

Desen de pe coperţile culegerilor lui J. A. Wachmann

*

Având, astăzi, ceva vreme, mi-am amintit de „Zicălaşi” şi m-am pus pe treabă. Mai întâi, am găsit culegerile de folclor românesc ale lui J. A. Wachmann, cu 24 de cântece de pe la anul 1800. Apoi am mers la cel mai interesant culegător român de folclor, Alexandru Berdescu, de la care am reţinut 41 de hore.

*

Detaliu de pe cărţile lui Alexandru Berdescu

Detaliu de pe cărţile lui Alexandru Berdescu

*

De la Maurice Cohen am reţinut doar 4 cântece şi 3 hore, iar de la Carol Decker, doar două, printre care şi „Brâul popilor”, pe care-l reproduc după copertă (ca imagine, doar):

*

"Brâul Popilor", cules de Carol Decker

„Brâul Popilor”, cules de Carol Decker

*

De la Alexandru Flechtenmaher m-am ales cu 18 „cântice naţionale”, dar din „culegerea de ariii şi danţuri naţionale” a lui Sigismund Paulmann am strâns, pe lângă o „Boierească”, şi 13 sârbe. În cele din urmă, mi-am scos pârleala cu D. Vulpian, marele uitat, deşi a fost premiat de Academia Română, pentru „Horele noastre”, din care am pus deoparte 500 de piese.

*

Desen la "Horele noastre", de D. Vulpian

Desen la „Horele noastre”, de D. Vulpian

*

În final, am dat şi peste toate manuscrisele lui Alexandru Voievidca, dar m-am mulţumit cu 13 „cântece obscene” şi cu 40 de cântece răzeşeşti şi mazileşti (deşi sunt mult mai multe).

*

Un cântec mazilesc, în manuscrisul Voevidca

Un cântec mazilesc, în manuscrisul Voevidca

*

Ar fi, deci, pe lângă cele 300, pe care le am de multă vreme, încă vreo 700 de cântece vechi, deci un total de circa o mie de hore, sârbe, bătute şi alte cântece româneşti, care nu s-au mai auzit cântate de peste 150 de ani. Aşa că vai şi amar de Petrică Oloieru şi de Răzvan Mitoceanu!

*

Vă daţi seama ce patrimoniu ar însemna cele o mie de cântece vechi (oricând mai fac rost de încă 500!) pentru Ansamblul Artistic „Ciprian Porumbescu”, dacă ar şi exista o astfel de instituţie de cultură, în locul circului folcloros pentru nunţi şi electorale, dus pe râpă de Tamira Gonda Cojocariu şi de spiritul negustoresc al managerului Viorel Varvaroi, care nu pricepe, nici să-l despici ca pe butuc, nimic despre rolul culturii: de a produce cultură, şi nu firfirici de lăutari ieftini şi aflaţi la cheremul tuturor. Păcat de excelenţii instrumentişti din orchestră! Mare păcat!


Comments are closed