V. I. Palade, 1871: O excursiune la Suceava (VII) | Dragusanul.ro

V. I. Palade, 1871: O excursiune la Suceava (VII)

 

Palatul Domnesc.

 

De la Sf. Dimitrie pleacă o stradelă spre miazăzi, care dă în strada în care se află Otelul „Moldavia” şi, faţă cu aceasta, Diregătoria Co­munală. La zidirea acestui hotel, s-ar fi aflat pivniţe imense, unele cu două rânduri. Tot în aceeaşi stradă, pe aceeaşi parte, dar cam în capătul dinspre nord al străzii, se afla al doilea otel mare al Sucevei, la zi­direa căruia s-ar fi găsit iarăşi pivniţe de asemenea natură, şi diferite temelii de zidiri ve­chi, din a căror piatră s-ar fi construit în totul acest al doilea otel. Pivniţele şi zidirile, descoperite la zidirea celor două oteluri, prin munificenţa şi soliditatea lor, se cred a fi din încăperile Palatului Domnesc.

 

Calea Domnească (acum Strada Domnească), trecând prin centrul oraşului şi coborând spre biserica Mirăuţii, lasă, în stânga, biserica Sf. Dimitrie, pe urmă înainte de ajunge la biserica Mirăuţilor, lasă în dreapta şi cam de­parte Capela Sf. Ioan Botezătorul, după care trece pe la dreapta bisericii Mirăuţilor, de unde coboară spre înfundătura Cetăţii. Dacă toate ipotezele de mai deasupra sunt adevărate, atunci Palatul Domnesc, cu încăperile şi curţile sale, ar fi ocupat spaţiul mărginit, la apus – cu strada în care este Diregătoria Comunală; la miazăzi – cu linia ce merge, de la Diregătoria Comunală, drept spre răsărit, pe deasupra râpei Şipotelor; la miazănoapte – cu Calea Domnească; şi la răsărit – prin linia ce, cu puţin mai la vale de capela Sf. Ioan Botezătorul, împreună cele din urmă două linii.

 

 

Populaţiunea Sucevei.

 

Dimitrie Cantemir, în locul citat în des­crierea noastră despre ruinele Cetăţii, zice că Suceava ar fi avut 16.000 case şi 40 biserici. Numărul caselor nu-l cred mult exagerat, căci, pe de o parte, podişul pe care stă oraşul este de ajuns de întins, spre a-l fi putut conţine; iar pe de altă parte, oraşul se pare a fi fost peste măsură des: nu se face actualmente nici o clădire nouă, chiar şi pe locurile din timp imemoriabil virane, fără de a nu se da de urme de clădiri vechi.

 

Pentru biserici, care şi astăzi sunt nume­roase, tradiţiunea populară merge nemăsurabil mai departe decât afirmaţiunea lui Dimitrie Cantemir: n-apucasem a mă instala la otel, când un român sucevean, pe care-l întrebam despre principalele edificii şi ruine, mă asigură că, în Suceava, din vechi au fost pe atâtea biserici, pe câte şi zile în an!

 

Nimic nu poate să încânte imaginaţiunea po­pulară, să măgulească amorul propriu al unui oraş decăzut, şi să ne dea, într-un mod mai palpabil, ideea despre mărimea şi străluci­rea vechii Suceve, ca această credinţă că ea era un oraş în care nu trecea zi lăsată de la Dumnezeu, fără ca românul, creştinul din ea, să nu fie chemat la o prăznuire!

 

Ce e drept, Părintele Grigorovici, cu tot entuziasmul său pentru gloria şi strălucirea trecută a Sucevei, este departe de a admite existenţa, vreodată, în Suceava a unui număr măcar pe jumătate atât de colosal de biserici, deşi Sfinţia sa crede că numărul indicat de Dimitrie Cantemir ar fi cu mult mai jos decât adevărul. Faptul este că clădirile mai noi, din ultimii ani chiar, au descoperit temeliile multor biserici, a căror existenţă nici s-a presupus. Apoi mai sunt şi bisericile care, aflându-se părăsite din amintire de nemuri, au fost, în ultimele decenii, rase cu desăvârşire. Tote, deci, ne fac a crede că numărul bisericilor Sucevei, indicat de Principele Dimitrie Cantemir, este asemenea departe de a se putea considera exagerat.

 

Astăzi, se socotesc, în Suceava, 2.000 de case, cuprinzătoare între 8-10 mii suflete. După naţionalităţi, distribuirea lor ar fi; 2 cincimi – români; câte 1 cincime – evrei şi armeni; restul – ruteni, lipoveni şi nemţi.

 

Marca actuală a Diregătoriei Oraşului este: deasupra, pajura nemţească, iar de dedesubt, Sântul Gheorghe călare, ucigând scorpia.

 

Sânziene, la Suceava – desen de Julius Zalaty Zuber (1867-1918)

 

Obiectele depuse la Bibliotecă

 

a).  Din partea Părintelui Grigorovici:

 

Două ghiulele seci, găsite în castramentul Cetăţii.

Un Traian de argint (monedă), găsită în Cetate.

 

Un sold de aramă, pe o parte ecuson înflorit, în care se văd două chei încrucişate, şi, dedesubt, o cruce; în jur, din inscripţiune, se mai citeşte: SOLIDVS, şi, la urmă, s-ar vedea: 5. 2. Pe revers: o harpă răsturnată într-un C, deasupra căruia stă coroana regală; din inscripţiune se citeşte cu greutate: CHRITIANA (sau Chritina) D. G. R. S.

 

Un sold de aramă, mai bine conservat. Ecusonul, mai înflorit, ar cuprinde alte însemne decât întâiul; împrejurul său se citeşte: SOLIDVS LI. … 1671 (?). I. Marca, pe revers, ca şi la întâiul, cu inscripţiunea foarte citeaţă: CHRITINA. D. G. R. S.

Un sold şi mai bine conservat, dar cu tăie­tura neregulată. Acelaşi ecuson şi marcă, ca la întâiul. Din inscripţiu­nea în jurul ecusonului se vede: SOLIDVS.5. 8.; din inscripţiu­nea de pe revers, tăietura monedei nu ne lasă a vedea decât: … NA. D. G. R. S.

 

O monedă de tăietură cu totul neregulată: Ecusonul, format de aripile (unui vultur?), închide ancora şi funia, care spânzură de încheietura aripilor printr-o agrafă în forma unui Ϯ. Inscripţiunea din jur lasă a se vedea numai: … BLI, apoi două sau trei litere capitalice-de-petit, după care o literă mare, ca şi cele trei precedente, necitibile, dar care s-ar lega cu următoarele RI, după care urmează iarăşi o literă necitibilă; în fine, WI. Pe revers, segmentele a două monede, lăsând între ele un spaţiu punctat. Pe un segment se citeşte CARO; pe al doilea segment, se vede anul 1660; sub acest an, se vede M (jumătatea unui M sau jumătatea unor litere ce, împreună, ne-ar da, în partea superioară, această formă).

Aceste ultime patru monete sunt găsite în Târgul Siret.

 

O monedă de aramă, găsită în Bosancea (la răsăritul Sucevei). Pe o parte are, în loc de ecuson, un A într-un G (Gustav Adolf?); împrejur, inscripţiune necitibilă. Reversul ne-ar înfăţişa forma întunecată a unui cap şi o inscripţiune greu de citit.

O monedă de argint ungară (găsita în grădina Părintelui G. L. Grigorovici, în Suceava) mâncată deasupra. Ecusonul, împărţit în patru compartimente, prin două drepte perpendiculare, cuprinde în mijloc un ecusonaş. Compartimentul su­perior din stânga arată linii orizontale, cel superior din dreapta prezintă o cruce; cele două comparti­mente inferioare şi ecusonaşul cuprind înflorituri (?). În jurul ecusonului se mai citeşte: FERDINAND. D. G. R. Pe revers se văd: în mijloc, Născătoarea Domnului cu Pruncul în braţe, la stânga căreia, în jos, un H., şi, la dreapta, tot jos, un R. În jur se citeşte: PATRONA VNGAR.

 

Un solid de aramă, mai gros decât prece­dentele. Pe o parte are vulturul, cu crucea în piept, şi, în jur, inscripţiunea SOLIDVS … POLO … 166. Pe revers, capul, cu inscripţiunea CAS. (Casimirus) R. mai înăutru SOLIDAR.

Un solid de aramă, mai mic ceva decât precedentul. Pe partea cu vulturul se vede SOLID. REG. Pe revers se zăreşte un cap şi din inscripţiune se mai văd trei litere ultime: (PO) LON.

 

O monedă de argint subţire şi ştearsă. S-ar părea că prezintă urme de scriptură turcească.

O monedă de aramă ştearsă. Inscripţiunea se vede a fi latină şi, pe o parte, s-ar părea că se vede figura unui om călare.

Ultimele patru monede s-ar crede găsite în Suceava.

 

Toate monedele donate de Părintele Grigorovici, afară de Trajan, au meritul de a ne prezenta, du­pă toată probabilitatea, etaloanele monedelor mărunte de aramă şi argint care aveau curs la noi, în jumătatea ultimă a secolului 17.

 

b). Din partea autorului:

 

O monedă de argint subţire, mai mare decât precedenta monedă de aramă, găsită de un nepot al meu, în Iaşi, în curtea fratelui meu, ce vine lângă şcoala din Sărăria. Pe o parte a ei se citeşte: SIGIS. AVG. REX. POMM (ERANIAE), în jurul unei steme mitropolitane (?). Pe revers se vede figura unui sutaş călare, cu suliţa ridicată, în jurul căreia se citeşte: DVCAT. LITVA. MCR.

 

O bucată piatră de lavă, impregnată cu var şi cărămidă, din zidul Cetăţii Sucevei, şi alte două bucăţele mai mici de lavă (Palade, V. I, O excursiune la Suceava / 17 şi 18 august 1871, Iaşi 1871).


Comments are closed