V. I. Palade, 1871: O excursiune la Suceava (IV)

Asediul I

Avu loc la 1487, când Albert, regele Po­loniei, a încunjurat Cetatea cu 80.000 oaste, fără altă adunătură, şi a început a o bombarda, în 26 septembrie, marţi, către seară, şi a ţinut bombardarea trei săptămâni, ziua şi noaptea, fără să poată folosi ceva, deşi mare parte din oastea lui Ştefan ieşise din Cetate, cu Domnul ei (Ştefan), şi se dusese la Roman, unde făcu pregătiri de răzbel.

Aceasta e relaţiunea lui Ureche. Iar Neculai Costinu vorbeşte şi mai desluşit despre acest asediu: „Regele Albert a intrat cu vrăjmăşie în ţară şi a încunjurat Cetatea Sucevei, pe care a început a o bate din patru părţi; şi măcar că avea 80.000 de oaste, fără altă adunătură, ce se trage după oaste, şi se socotea 40.000, şi altă pihota, şi cu treizeci de mii de cărucioare )căruţe – n. n.) în tabără, dar cetăţenii tare se apărau, că unde glonţurile (obuzele – n. n.) spărgeau, ziua, ei, noaptea, tocmeau cu pământ, cu scânduri şi cu piatră, că grijise bine Cetatea Suceava Ştefan Vodă. În fine, după trei săptămâni de bătaie cu puştile (astfel se numesc tunu­rile de către cronicarii noştri din veacul 17), şi zi, şi noapte, s-a plecat regele la pace, mai ales în urma nemulţumirilor armatei asediatore, care vedea imposibilitatea de a lua Cetatea”. Regii po­loni ajunseseră a nu mai putea conduce oştile lor asupra moldovenilor, decât amăgindu-le că merg să se unească cu ei în contra turcilor, atâta groază insufla în ei numai numele lui Ştefan.

Asediul II

La 1653, Suceava susţinu un asediu de trei luni, în contra oştilor lui Ştefan Gheorghiţă, compuse din români din ambele principate, din unguri, din secui, din poloni şi din nemţi. Înlăuntrul Cetăţii erau Doamna şi averile lui Vasile Lupu. După descrierea ce o face Miron Costin, înăuntrul Cetăţii era oaste apărătore, compusă sau din moldoveni, sau din o parte din cei 8.000 de cazaci, conduşi de Timuş, ginerele lui Vasile Vodă, deoarece tabăra cazacilor era în­tărită cu şanţuri, sub Cetate (în castru). Aşadar, oştile lui Ştefan Gheorghiţă avuseră a lupta contra cazacilor, din care o parte, dimpreună cu Timuş, tăbărâseră sub Cetate, sprijiniţi, de ziduri şi de întăriri cu şanţuri (şanţurile castrului, menţionate de noi, anume cele dinspre şosea şi dinspre vitărie); contra Ce­tăţii, care le trimitea ghiulelele, pe deasupra ca­strului cazacilor. Un fapt probează că Cetatea era apărată mai cu seamă de cazacii lui Timuş: Cetatea s-a supus, îndată după răpunerea cazacilor şi moartea lui Timuş.

Asediul III

Anul 1674. După răzbelul dintre turci şi poloni, urmat la Hotin, hainindu-se Domnul Petriceico, a trecut în partea leşilor; iară tur­cii au pus Domn în ţară pe Dimitrie Cantacuzin. Petriceico Vodă, cu oaste leşească, a căutat să întâmpine cu răzbel pe Dumitraşcu (Cantacuzin), ce venea cu turcii. Răzbelul s-a făcut la Movila Răbâei, după care polonii, împreună cu Petriceico, s-au retras în Polonia, lăsând oaste nemţească în cetăţile Suceava şi Neamţ. Dumitraşcu, văzând cetăţile ocupate de neamici şi temându-se să nu vină Petriceico Vodă cu oaste leşească, a stăruit pe lângă vizir să poruncească tătarilor să ierneze în ţară, şi cum să-i pese, când era Domn străin, grec ţarigrădean! Aşa că, pe de o parte, ţara era prădată de tă­tari, şi, pe de alta, de nemţii asediaţi în cetăţi.

În al doilea an (1675) al Domniei lui Dumitraşcu, au intrat turcii, cu oaste multă, în Polonia, prădând toată Podolia, şi au ajuns până la Jerovna. De aicea a trimis Vizirul pe Caplan-Pasia, cu oaste turcească şi moldovenească, ca să cuprindă, de la nemţi, Cetatea Suceava şi Cetatea Neamţ. Mai înainte de a ajunge oastea aceasta la Suceava, nemţii din Cetatea Neamţ, constrânşi de foame, au ieşit din Cetate, cu tabăra legată, şi au purces să se unească cu nemţii din Suceava, dar, pe cale, i-a decimat hatmanul moldovean Buhuş, cu eroicul căpitan Decuseară. Nemţii s-au ţinut în Cetatea Suceava, până s-a făcut pace între turci şi leşi, şi le-a venit porunca, de la leşi, să părăsească Ce­tatea.

Dărâmarea Cetăţii

După ce au ieşit nemţii din Cetate, a poruncit Vizirul să se strice cetăţile. Neculce presupune că această idee nenorocită ar fi fost dată Vizirului de fricosul Domn străin, grec, Dumitraşcu. „Trimis-a deci Domnul străin pe alt străin, grec, pe Panaitachi Moronu, de a stricat Cetatea Suceava, şi a prădat toate odoarele ce se aflau într-însa, şi s-a umplut grecul de avere”.

Tot Neculce mai zice: „În zilele domniei lui Duca Voda (adică înainte de asediul Vienei, din 1683) a căzut turnul cel mare de la Ce­tatea Suceava, ce se numea turnul Neboisăi”, şi aceasta o pune el între semnele rele ale timpului.