Un om onest, în temniţă: Dumitru Teodorescu | Dragusanul.ro

Un om onest, în temniţă: Dumitru Teodorescu

Scriitorul şi publicistul Dumitru Teodorescu, la sărbătorirea poetului Ion Paranici

Scriitorul şi publicistul Dumitru Teodorescu, la sărbătorirea poetului Ion Paranici

*

Aflu, cu stupoare, că scriitorul şi publicistul Dumitru Teodorescu, directorul cotidianului „Crai nou” şi unul dintre cei mai oneşti oameni (fraier de cinstit), din câţi am cunoscut, a fost întemniţat, pentru trei ani, pe motiv că ar fi primit, drept şpagă, un telefon mobil, de la o ţaţă urbană, care a făcut afaceri nesimţite cu primăria Sucevei.

*

Şi văd, căutând pe NET, cu şi mai mare stupoare, că presa locală joacă tontoroiul pe suferinţa nedreaptă a lui Dumitru Teodorescu, om aflat într-o precară stare de sănătate, datorită tembelismului criminal şi iresponsabil al unor procurori locali şi bucureşteni, care, duminică de duminică, merg la biserică şi plătesc sfinte acatiste, iar în timpul săptămânilor, se năpustesc asupra lumii cu o animalică şi inconştientă ferocitate. Şi, desigur, şi datorită unor avocaţi nepricepuţi şi suficienţi.

*

Aşazisul caz de şpagă, adică intermedierea unei discuţii cu liderul de atunci al judeţului Suceava, nu înseamnă nicidecum trafic de influenţă, ci o atribuţiune firească a unui şef de ziar. În fond, Dumitru Teodorescu nu i-a cerut lui Gavril Mîrza să intervină în favoarea ţaţei afaceriste (care a nenorocit o mulţime de lume) şi nici Gavril Mîrza, după întrevedere, nu a intrat în jocul lacomei şi nefastei afaceriste. Iar „şpaga”, adică telefonul pe care aceasta i l-ar fi făcut cadou lui Dumitru Teodorescu, asta şi înseamnă, în fond, un cadou, băgat pe gât cu forţa, lăsat, pur şi simplu, pe birou (individa a încercat şi cu mine ceva asemănător, dar eu, neplăcând-o, din întemeiate motive, şi fiind mai puţin civilizat decât Teodorescu, am trimis-o, brutal, la origini).

*

Dumitru Teodorescu nu a fost complice la ticăloşiile din Primăria Sucevei, iar acroşarea lui în acest caz a însemnat, pentru procurori şi judecători, doar un prilej de „a da peste bot” presei (asta se cheamă, la noi, justiţie!). Ce conta că Dumitru Teodorescu este un om nevinovat, grav bolnav de cam multă vreme?

*

Nu am fost niciodată prieten cu Dumitru Teodorescu (dimpotrivă, polemici dure au durat prăpastie între statutul nostru de foşti colegi de presă), dar mă revoltă nedreptatea, cumplita umilire la care a fost supus. Sper să reziste şi, cândva, cât mai târziu cu putinţă, aidoma lui Radu Gyr, şi Dumitru Teodorescu să exclame, în faţa Tronului Ceresc: „Pentru rănile mele nedrepte, / Eu, Doamne, te iert!”.

*

Dar cu autorii nedreptăţii ce se va întâmpla? Dar cu pigmeii de presă (vedeţi numai ce fotografie au folosit!), care joacă tontoroiul pe suferinţa nedreaptă a lui Dumitru Teodorescu ce se va întâmpla? Nimic, ei vor intra în rai nechemaţi şi se vor aşeza la masă neinvitaţi, aşa cum spune un străvechi colind, că doar plătesc acatiste, duminică de duminică, de-i iau toţi dracii.

*

Necuprinsă-i lumea şi vrăjmaşă, cum ţipă, de pe copertă, un celebru roman al lui Asturias, dar şi de o înspăimântătoare prostie agresivă. Iar victimele ei, ca mai întotdeauna, sunt mai ales nevinovaţii. Păcat, mare păcat!


Comments are closed