Umor pascal: În noaptea răstignirii
*
De-ar fi făcut să ciocnim ouă
Hazardul orb şi imbecil
În ziua de întâi april
Şi n-ar fi Paştele la două,
*
Când după datina-ncestrală,
Un prieten m-ar fi-ntâmpinat
Cu un „Cristos a înviat!”,
Aş fi crezut că-i păcăleală.
*
Şi zău, când lumea-ntreagă-i arsă
Pe rugul de trei ani nestins,
Tu zici că Barabas a-nvins
Şi că-nvierea e o farsă?!
*
Nu-i vatră unde nu se plânge,
Iar ouăle ce-o să ciocnim
De Paşti, creştinii le-nroşim
În cel mai sfânt şi nobil sânge.
*
La noapte-ntunecă-te lună,
Când Christ va fi pe cruce pus,
Nu mai învie cum s-a spus.
E-ntâi april, zi de minciună!
*
Dar totuşi, în cuprinsul firii
Vedem iar raze, fluturi, flori,
Şi iar adânc încrezători
Privind la chinul răstignirii.
*
Şi braţele bătute-n cuie
A dulcelui Mântuitor
Par aripi ce se-ntind în zbor
Şi-l aşteptăm spre cer să suie…
*
George RANETTI
*
(Românul, Anul XVII, No 14-15, 1 mai 1932)