Umor pascal: În noaptea răstignirii | Dragusanul.ro

Umor pascal: În noaptea răstignirii

Gandirea aprilie 1942

*

De-ar fi făcut să ciocnim ouă

Hazardul orb şi imbecil

În ziua de întâi april

Şi n-ar fi Paştele la două,

 *

Când după datina-ncestrală,

Un prieten m-ar fi-ntâmpinat

Cu un „Cristos a înviat!”,

Aş fi crezut că-i păcăleală.

 *

Şi zău, când lumea-ntreagă-i arsă

Pe rugul de trei ani nestins,

Tu zici că Barabas a-nvins

Şi că-nvierea e o farsă?!

 *

Nu-i vatră unde nu se plânge,

Iar ouăle ce-o să ciocnim

De Paşti, creştinii le-nroşim

În cel mai sfânt şi nobil sânge.

 *

La noapte-ntunecă-te lună,

Când Christ va fi pe cruce pus,

Nu mai învie cum s-a spus.

E-ntâi april, zi de minciună!

 *

Dar totuşi, în cuprinsul firii

Vedem iar raze, fluturi, flori,

Şi iar adânc încrezători

Privind la chinul răstignirii.

 *

Şi braţele bătute-n cuie

A dulcelui Mântuitor

Par aripi ce se-ntind în zbor

Şi-l aşteptăm spre cer să suie…

 *

George RANETTI

*

(Românul, Anul XVII, No 14-15, 1 mai 1932)