Ultima ediţie BUCOVINA ROCK CASTLE

         În serile şi nopţile zilelor de 22, 23, 24 şi 25 august 2013, între orele 06 şi 01, după miezul nopţii, fac ultima ediţie a Festivalului (cu adevărat) Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE, deşi potenţialul lui de creştere este uriaş, deşi conştientizez că, în doar 3 ediţii, am făcut cât s-a făcut, la alte festivaluri similare, în 10-15 ediţii.

         Dacă aş continua, ar fi ca şi cum mi-aş asuma singur o nesfârşită umilinţă, şi nu pot consimţi, conştient, la aşa-ceva.

         Nici o pagubă, pentru dumneavoastră! În fond, prilejuri de bairam public vi se oferă berechet. Eu nu mai rezist la contondenţa flască a loviturilor date pe furiş, aşa că am hotărât să mă retrag. Duc ediţia a treia până la capăt (încă nu ştiu dacă voi sta în şanţ, lângă scenă, precum în anii anteriori) şi mă voi strădui să fac să fie cum nici prin vis nu v-aţi putut închipui, apoi mă retrag, fără alte declaraţii, fără amărăciune, ci doar cu o imensă împăcare a sufletului. În fond, am făcut ceea ce în Suceava nu se putea face. Am izbutit, mi-ajunge!

         Dacă fiul meu, Andi, mă va urma sau nu, îl priveşte. Nu-l opreşte nimeni să-mi tropotească, alături de ceilalţi, peste umbră şi peste suflet. Nu va fi nici o supărare. Dar nici Bucovina Rock Castle nu va mai avea aceeaşi identitate. Şi e greu de crezut că Andi Drăguşanul ar putea ieşi în lume, drapat în surtucul lui Nechifor sau al lui Lungu, chiar dacă  ambele valorează mult, că-s de firmă.

         Bucovina Rock Castle înseamnă, pentru mine, un capitol încheiat, asupra căruia nu voi mai reveni vreodată. Scriitoriceşte, fără alte explicaţii.

Ion Drăguşanul