Turism în ţara lui "Ponta minte / Băsescu mă amuză" | Dragusanul.ro

Turism în ţara lui „Ponta minte / Băsescu mă amuză”

biserica neagra

         O scurtă „goană” prin ţară m-a lămurit că în ţara lui „Ponta minte / Băsescu mă amuză” nu se poate face turism, ci, în cel mai bun caz, doar chiolhanuri de pensiuni. În apropierea obiectivelor cultural-istorice, care merită toată atenţia, nu sunt parcări, ci doar „hingheri” ai afacerii ridicărilor de maşini. Poţi vedea, de pildă, „Biserica Neagră” din Braşov doar din mersul maşinii.
         În altele locuri, mai ales în cazul obiectivelor (prin corupţie) restituite, nu-ţi prea permite punga să îşi satisfaci nevoia de memorie. La Castelul Bran, de pildă, biletul de intrare pentru un adult costă 25 lei (nu 5 lei, ca la Cetatea Sucevei). Privatizatul proprietar (îndreptăţit, nici vorbă!) trebuie să câştige, mai ales că mitul lui Dracula se vinde bine, inclusiv la dughenele cu stupidităţi, de la poalele Castelului. Preţuri mari, exagerat de mari, începând de la parcare, până la mâncare.

 

BRAN
        Cât despre cârpăcelile fenechiste ale şoselelor şi autostrăzilor patriei, mai bine să nu mai vorbim (şi aşa-i bietul Relu lui Crinelu strâns cu uşa de te apucă mila).
        Semnalizarea rutieră e fistichie şi alandala, dar bine supravegheată de miliţieni şpăgari, care nu rateLitoralază obolul de la nici un şofer dezorientat (şi toţi cei care trec, pe acolo, pentru prima dată, nu au de ales: îşi dau obolul miliţionăresc – au lefuri mici săracii!).

        La mare, e frumos şi rezonabil, dacă te ţii departe de scălâmbăielile lui Radu Mazăre. E drept că, peste tot, te întâmpină ruinele hotelurilor privatizate politic, negre, fără geamuri, parcă abia ieşite dintr-un cumplit război (ponta-băsescu?), dar, ca român, nu ai decât să alegi un hotel privatizat pe bune şi, tocmai de aceea, bine întreţinut, dar şi cu preţuri mai mult decât convenabile (cum se întâmplă la “Prahova”, hotel pe nedrept ponegrit de unele televiziuni de ştiri).

         Iar marea e atât de frumoasă, încât, uneori, merită să uiţi de efectele mitrea, boagiu, fenechiu şi cum s-or mai fi nujmit ăştia şi ceilalţi, ca să te încumeţi la drum.