Tudor ULMANU

Tudor ULMANU

22.10.1909, Mămăliga-Hotin – 06.12.1990, Bucureşti

         Iconar, şi încă dintre cei salutaţi de Iancu Nistor cu dreptul de auto-prezentare în coloanele „Junimii literare”, Tudor Ulmanu, care publică poezie şi în „Glasul Bucovinei“, în „Răboj“, „Îndrumarea“, „Spectatorul“ şi „Cronica românească în Cernăuţi“, „aprinde-n vatră şi în ceţuri lumină sclipindă / şi trage grele zăvoare la tindă” prin cărţile de poezie „Versuri despre mine cel adevărat” (1942) şi „Frunză elegiacă” (1943). Mai mult, în Mărturisitorii ** – clik.