Tradiția mitei electorale în Bucovina

Tradiție politică bucovineană

*

În ianuarie 1867, în Bucovina aveau loc alegeri pentru Dieta de la Cernăuți, iar principalii manipulatori ai voinței electoratului erau, ca și astăzi, slujitorii bisericii și funcționarii publici. Două astfel de cazuri au fost prezentate, la zi, în ”Albina”, corespondentul plin de umor, pe care îl semnalam de curând fiind ”Simion Marian”, cum semna, pe atunci, dar numai ca folclorist, reputatul Simion Florea Marian.

*

La Coțmani, ”preoți, cam la 12 inși, se sfătuiesc între ei cum ar putea să aducă pe săteni ca să se învoiască a alege pe un consilier consistorial”, ”agenții pretorului, mai cu seamă diurniștii, care, aici, funcționează în multe comune ca scriitori (copiști – n.n.), precum și unii amploaiați și servitor ai oficiolatului informează pe alegători, măgulindu-l cu fel de fel de promisiuni extravagante, în favoarea patronului lor Procopovici (pretorul, adică – n.n.). În fine, venise treaba într-acolo cum că majoritatea, prin influența preoților, se uni a vota pentru un țăran din Lujeni”.

*

Dar de câștigat a câștigat pretorul, cu 42 de voturi din 80 de votanți, ”în următorul chip:

Părintele Prodan, exarh și predicator slav la Catedrala din Cernăuți, fu denumit de către pretor membru în comisia alegătoare”, ba chiar ca președinte, și, printr-un discurs meșteșugit, obținu realegerea pretorului Procopovici, un armeano-polon din Berejeni (Galiția). ”Dintre preoți, au mai votat pentru pretor încă goi, și anume Ia Iavorovschi din Davidești și Tarnoviețchi din Stăuceni”.

La Gura Humorului, pentru alegerile dietale pentru ținutul Humor și Solca, Mihalachi Florea din Solca și Niculai Stiru din Arbore au declarat că ar fi fost plătiți de Haim Siber, spre a-și ”da glasul pentru domnul Bezirksvorsteher Tustanowski”, pretorul ținutului, dar care nici măcar nu a fost ales, pierzând în fața secretarului consistorial Anton Schonbach (Albina, Anul II, nr. 14, 3 februarie 1867, p. 1).

*

Urmărind alegerile dietale din ianuarie 1867, am notat, pentru uzul politicienilor de astăzi (deja sunteți amintiri, chiar dacă nu vă dați seama), ”victoriile” de atunci, doar așa, din nostalgie:

*

Până în 9 februarie 1867, se cunoșteau următorii câștigători ai alegerilor dietale:

Cernăuți (oraș): George Hurmuzachi și avocatul polon Anton Kochanowski

Cernăuți (sat): țăranul ruteanul George Kruczko

Sadagura: Dumitraș Ilasciuc (Illaszczu), țăran rutean neștiutor de carte

Rădăuți: Orest Reni, ctitorul liceului rădăuțean, care poartă numele lui Eudoxiu Hurmuzachi

Humor: Anton Schonbach, secretar consistorial

Câmpulung: Eudoxiu Hurmzachi

Storojineț: țăranul român Grigore Iliuțiu

Dintre marii proprietari: cav. Eugen Stîrcea, ”cav. Nico Vasilco, un bărbat dintre cei mai devotați cauzei naționale”, Iancu de Lupu, Alexandru Hurmuzachi, Otone Petrino, germanul cav. de Ferro, armeanul cav. de Petrovicz, plus reprezentanții Fondului Religionar, Bendella și Andrievici.

Alți aleși, preluați din nr. 15, din 5 februarie 1867, p. 1:

Vijnița: ruteanul Cușnir

Zastavna: țăranul rutean Simon Traci (Tracz)

Suceava (ținut): țăranul român Vasile Croitoriu

Rădăuți (oraș): adjunctul de tribunal Trompeteur, german

Suceava (oraș): Alessandru Petrino

Siret (oraș): consilierul de tribunal provincial Pompe

Siret (ținut): fostul pretor Voinarovici (Ioan Woinarovicz)

Din partea Camerei Comerciale: președintele ei, germanul Wilhelm de Alth, și avocatul evreu Fechner

După supervizare (nr. 16, din 8 februarie 1867, p. 2), Dieta Bucovinei era formată din țăranii George Kruczko, Dumitraș Illaszczuk, Grigore Iliuțiu, Vasile Croitoru și Simon Tracz, din foștii pretori Iosif Prokopovicz și Ioan Woinarovicz, și din Orest de Renney, Anton Kovats, Anton Schonbach, Eudoxiu de Hurmuzachi, Anton Kochanowski, George de Hurmuzachi, Ph. Pompe, Trompeteur, Alessandru baron Petrino, Wilhelm de Alth, Fechter, Teofil Bendella, Samuil Andrievici, Iacob de Petrino, Nicolai de Vasilco, Eugen de Stircea, Otto Petrino, Iancu de Lupul, de Ferro, Alessandru de Hurmuzachi, Iacob de Symonowicz.

*

Românii cîștigaseră, în vara anului anterior, 1866, o importantă victorie ortodoxă, de care erau tare mîndri: Sprijinit de preotul Alexandru Pleșca (ulterior trecut administrator parochial în Dorna), ”Ioane a lui Luci Iacobanu, un bărbat onorat, diligent și energic, care, deși n-a fost norocit a umbla la școli, totuși știe scrie și citi românește”, a fost ales primar al Iacobenilor, de către cei 12 consilieri comunali români și 6 germani, în alegerile din 13/25 august 1866 (Albina, nr. 72, 28 septembrie 1866, p. 3). În rest, deșertăciunea deșertăciunilor!