tot irosind în mine un copil | Dragusanul.ro

tot irosind în mine un copil

Radu 1

*

m-au tras pe sfoară legile, morala,

credinţele şi zeii pământeşti

neîndrăznind să zvârl cu îndoiala

şi să deschid spre cer nişte fereşti,

mi-au pus cununi de spini şi m-au rănit

înlănţuindu-mi sufletul pe veci

cu dogmele ca lanţul ruginit

în muşcături sălbatice şi reci,

 *

iar eu mi-am dus osânda resemnat,

în loc s-apuc de bardă şi să tai

cu sufletul minciuna – un păcat,

minţiră ei, ce m-ar goni din rai,

şi-astfel îndur, că azi e prea târziu,

un purgatoriu fals şi inutil,

şi-astfel exist supus, fără să fiu,

tot irosind în mine un copil

 *

care visa, se bucura de viaţă

iubind cu-nfrigurare frumuseţi,

doar înspre el nemernica povaţă

continuă s-arunce cu săgeţi

*


Comments are closed