Teofil Lianu: În Ţara Fagilor

I.

*

Turn înalt, cetate naltă,

Mici creneluri, porţi de fier.

Luna urcă-ncet pe cer

De pe lumea ceealaltă.

*

Somnul din chenar desprinde

Vremuri mari şi chipuri vechi…

Toate sună prin urechi:

Arme, care cu merinde,

*

Tropote de cai în goană,

Suliţi, flamuri, cum stă scris…

Domnul le priveşte-n vis

Şi se-ncruntă din icoană.

*

II.

*

Zile trec şi nici o ştire

Nu s-arată din război.

Psalmi ca fagurii de moi

Doamna murmură-n psaltire.

*

De sub candela uşoară

Pe covorul somnului,

Umbra Maicii Domnului

În odaie se coboară

*

Clopot lin în dungă bate

Sub un vânăt minutar

Şi frunzişul toamnei, rar,

Sună-n crengi singurătate.

*

            (Revista Bucovinei, nr. 2/1942, pg. 41)