Taraful moldovenesc, în 1828

*

Contele Alexandru de Lanjeron, amuzat, în 1828, de hora moldovenească, dans care „este tot ceea ce am văzut mai caraghios în viaţa mea”, descrie şi taraful, în care „ţiganii sunt cei însărcinaţi să gâdile urechile. Vioara şi ţitera, precum şi naiul cu opt tuburi, în care sufli, trecându-le neîncetat pe buze, sunt instrumentele de muzică ale ţării”[1].