Sunt viu, aveţi în cine arunca cu pietre!

Emigranţi ardeleni, în drum spre Bucovina

*

Desenul de mai sus, publicat şi în volumul despre Transilvania din monumentala monografie a imperiului austro-ungar, are, în menţionatul volum, o altă explicaţie (din câte îmi amintesc, “Mocani, coborând muntele”). Dar şi în volumul respectiv, desenul se află între un desen care prezintă valea Bistriţei, la Valea Străjii, şi un altul, cu o panoramă a munţilor Rodnei, priviţi dinspre sud.

*

Şi ca tragere la temă puteam folosi desenul marelui pictor maghiar Pataky, cu definiţia “Emigranţi ardeleni, în drum spre Bucovina”, din moment ce 6.600 de români transilvăneni, urmând sfatul lui Enzenberg, se mutaseră în Bucovina, până în 1775, acolo unde exista o populaţie oarecum autohtonă de 50.000 de oameni. În fond, pentru obiceiurile ungureşti, polone, ucrainene, huţule, evreieşti sau armene, am folosit şi imagini din monografiile Galiţiei şi a Ardealului, în colecţia “Illustrierte Bukowina”, iar dacă expoziţia aceea şi-ar fi găsit un loc în urbe, aş fi explicat, într-un material de prezentare, ce şi de ce am folosit.

*

Numai că, în privinţa desenului de mai sus, nu m-am bazat pe altceva, decât pe buna cunoaştere a peisajului. În curând, împreună cu artistul fotograf Victor T. Rusu, voi dubla desenele de odinioară despre Bucovina cu fotografii de astăzi, realizate din exact acelaşi unghi. Şi veţi vedea că autorii maghiari ai monografiei despre Ardeal au folosit greşit desenul lui Pataky, şi nu eu, cum bârfeşte, pe ici, pe colo, un oarecare. Şi bine face specimenul că mă ponegreşte. În fond, eu sunt viu, deci aveţi în cine arunca cu pietre!