Strămoşii se înmormântau în… Cer?

*

Dr. Constantin-Emil URSU

Bogatul material arheologic de la Baia, scos la iveală de Constantin-Emil Ursu, doctor în arheologie şi manager al Muzeului Bucovinei, pare să îngăduie alte perspective în înţelegerea civilizaţiei metafizice, pe care noi o numim preistorică.  În situl de la Baia se suprapun, desigur, mai multe culturi, din epoci diferite, dar cea mai veche civilizaţie, cea din jurul anului 5000 înainte de Hristos, surprinde prin profunzimea totemismului (simboluri, semne şi sugestii de ceremonii), practicat, pe atunci, totemismul fiind “primul semn de limbă în forme, simbolurile şi ceremoniile exprimând ideile, gândurile şi credinţele; este un limbaj al semnelor, în toate etapele sale, durat pentru mii de ani, pentru ca viitorimea să citească şi să înţeleagă, nu prin interpretări ale unor semne singulare, ci ale întregului grup de semne” (Churchward, Albert, The Signs and Symbols of Primordial Man, London, 1913, p. 48).

*

Elementele simbolisticii astrale de la Baia (Crucea, Triunghiul Celtic, Axul Lumii, Arborele Vieţii, Soarele, Cerurile etc.) au mai fost prezentate, inclusiv în acest spaţiu virtual, dar şi mai impresionantă decât simbolistica este compoziţia culorii albe din pasta care ornează ceramica, şi care, conform analizelor făcute la un laborator de specialitate din Germania, a fost obţinută din… oase omeneşti pisate.

*

Situl de la Baia, o aşezare de 7000 de ani

*

Om de ştiinţă fiind, Constantin-Emil Ursu nu se poate lansa în speculaţii, chiar dacă se vede obligat să recunoască faptul că pasta albă pentru împodobit ceramica, făcută din pulbere de oase omeneşti, sugerează practici ceremoniale legate de cultul strămoşilor, care, conform tuturor cărţilor religioase străvechi, se mutau în Cer, prin Poarta Zeilor (Deva-Yana). Se mutau spiritual şi, după câte se pare, şi trupeşte – afirmaţia asta o risc eu.

*

Înmormântarea în Cer, care se mai practică şi azi prin Nepal şi prin Tibet, se făcea în două feluri: prin încredinţarea rămăşiţelor pământeşti vulturilor sau prin incinerare. În ambele cazuri, rămâneau o parte din oase, care, după cum sugerează, ba chiar probează ceramica de la Baia, erau înglobate în vasele de zilnică folosinţă (apa, de pildă, reprezintă concreteţea Sinelui Universal) şi, desigur, în cele ceremoniale.

*

Dr. Constantin-Emil Ursu a deschis un făgaş spre cunoaşterea trecutului îndepărtat (aşezări asemănătoare celei de la Baia, dar încă necercetate, sunt multe în judeţul nostru, inclusiv la Bogdăneşti, la Spătăreşti şi la Mihoveni), trezind interesul universitarilor din întreaga lume. Din nefericire, interesul nu înseamnă şi un specific românesc.