Ştefi, vocalista de la Fior şi Funk’e Fetish

*

Nu mă aşteptam să întâlnesc, vreodată, la o artistă şi talent, şi inteligenţă, şi cultură, şi delicateţe, şi frumuseţe, toate aceste calităţi bine şi inedit personalizate; până în urmă cu un an şi mai bine, când am cunoscut-o pe tânăra ieşeancă Ştefi M. Ganea şi, împreună cu Mihnea Blidariu, de la “Luna Amară”, şi Andi Drăguşanul, de la “Toy Machines”, am ascultat-o cântând. Cântecul, în interpretare ciudat şi irepetabil timbrată, un timbru de o frumuseţe unică, specială şi de o firească, naturală prospeţime, mi-a arătat cu ochii mugurul acela de fată, care încă nu împlinise 20 de anişori (mâine, joi, 16 noiembrie, însă va face 21!) şi, curios, am provocat-o la dialog, înţelegând, repede, că am şi cu cine şi despre ce discuta.

*

Ştefi M. Ganea a urcat pe scenă cu cântece folk, de ea compuse şi, cel mai des, pe versuri proprii, acompaniată de doi excelenţi chitarişti, deşi ea însăşi este o bună chitaristă. Trupa se numeşte “Fior”, iar evoluţia ei şi a trupei prin festivaluri de folk i-a adus premii şi o anumită notorietate. Din vara acestui an, însă, fără a abandona “Fior”, Ştefi a început să repete cu insolita trupă clujeană “Funk’e Fetish”, care cântă orice, inclusiv jazz şi rock, numai folk nu, iar de curând, ca vocalistă a trupei “Funk’e Fetish”, în care basist e Alexandru “Teiu” Teişanu, de la “Toy Machines”, Ştefi a debutat şi pe prima scenă a unui festival de rock, dar tot în Iaşi, acolo unde debutase şi în folk.

*

Fuck’e Fetish, cu Ştefi, la Iaşi

*

Gata, mă opresc, încetând cu laudele la adresa tinerei artiste, pentru că am încredinţarea că viitorul o va copleşi cu aşa-ceva. Pe merit. Dar am vrut să scriu, astăzi, acest text, prin care s-o asigur pe Ştefi de toată dragostea mea şi să-i urez primul, după cum mi-i obiceiul:

*

*

La mulţi ani, Ştefi M. Ganea, şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!