Sofia Vicoveanca, de 23 de ani deportată din Bucovina

În 2019, simbolul inegalabil al Bucovinei, Sofia Vicoveanca, va aniversa 60 de ani de slujire trudnică și inconfundabilă a spiritualității românești, dar și 23 de ani de la deportarea ei din Bucovina, din voia și cheremul unor pdsr-iști, prefect și director de ansamblu, bătuți cu nicovala vremelniciei în cap și în suflet. Nu-i bai, neamul ei românesc bucovinean a mai avut parte de astfel de ticăloase lovituri din partea stăpânitorilor de clipite, două dintre mătuși pierzându-se definitiv prin Siberia, fără ca Sofia Vicoveanca să le mai poată afla, nici măcar cu cântecul, pe care l-a dus și în Siberia, într-o cumpănă a iernilor siberiene și într-un miez de vară surprinzătoare.

*

Singură și însingurată în Suceava vieții sale, Sofia Vicoveanca pregătește un album, cu „Lăutarii” din Chișinău, și o carte de poezie și proză, cu care și prin care să scoată la iveală patrimoniul de simțire românească „din culisele sufletului” ei, durat de bunul Dumnezeu pentru înveselirea și iluminarea vremuirilor. Bucovina nu dă semne că ar dori să se implice în anul aniversar al strălucirii melosului ei, și nici Suceava nu o ajută cu nimic, semn că „Bulevardul Sofia Vicoveanca” înseamnă doar o prefăcătorie de-a respectul, prin care Suceava se fălește de-a droanga cu deportarea Sofiei Vicoveanca într-un oraș moldovenesc profund cultural, cum este Botoșaniul.

*

Chemată, cu trăistuța ei cu cântece, prin lumea largă (America, Scandinavia, China, Japonia, Italia, Anglia, Germania, Belgia, Siberia, Siria etc. – duminică, de pildă, se afla la Nicosia, în Cipru), Sofia Vicoveanca este marginalizată premeditat în Bucovina popândăilor culturnici, și nu-i drept, ba, mai mult de atât, înseamnă un adevărat sacrilegiu atitudinea Bucovinei de astăzi.