Sebastian KNEIPP: Remedii (Leacuri) – A

Agaos (Cactus)

(Agave americana).

Această plantă îşi are patria departe, în America, de unde a fost adusă la noi; acum o vedem adeseori printre alte glastre cu flori. Ea are foi groase, cărnoase, cam lungi, verzi ca ma­rea, cu mulţi ghimpi. Rareori are flori. Dacă ar cunoaşte cineva efectul foilor cărnoase, desigur că ar ţine şi această floare exotică între celelalte flori ale sale.

Efectele sunt următoarele:

Dacă iei o asemenea foaie şi o fierbi în apă, spre a-i bea ceaiul, vei simţi cât de mult o ceaşcă din ceaiul acesta curăţă stomacul si intestinele.

Această plantă, prefăcută în praf şi luată, zilnic, de două ori, cât iei cu vârful cuţitului, are efect şi asupra ficatului bol­nav şi al gălbinării.

Cine s-a rănit sau are vreun abces pe corp, găseşte ajutor în această foaie, fiind un remediu excelent.

Pelin fiert cu agaos goneşte materiile apătoase şi rele, din care poate lesne proveni hidropia; mai drege şi stomacul.

Toate acestea mă îndeamnă a sfătui pe orice amator de flori ca să cultive şi această plantă.

Alaun (Piatra acră)

Piatra acră e caustică şi, prin urmare, e bună în contra bu­belor sau a rănilor. Am văzut cum a împiedecat întinderea chiar a racului (cancer), care nu progresase încă prea mult.

Aplicarea se face în modul următor:

Piatră acră, pisată mărunt, se presară direct pe rană sau o topim în apă şi facem spălaturi sau muiem cârpe şi punem pe rana bine spălată.

După ce rana s-a spălat de puroi etc., piatra acră contrac­tează, usucă şi vindecă.

Orice umflături în gură, dureri de gingii şi de dinţi se pot combate cu apă în care s-a topit piatră acră.

Cu această apă facem să dispară şi gâlcile, făcând gargară.

Aloe (Aloi, Sabur).

(Aloe vulgaris).

Aloele (praful se cumpără în farmacie) are efect bun în­trebuinţat intern şi extern.

Iei praf de aloe, pe vârful cuţitului, şi îl fierbi cu o linguriţă de miere; această mixtură curăţă stomacul radical.

Aloele se pot amesteca şi cu alte flori, cu muşeţel etc., spre a se prepara un ceai bun pentru stomac.

Aceeaşi putere purificatoare o au aloele întrebuinţate si ex­tern, nu numai intern. Cine suferă de ochi, fiindu-i turburi, roşii, urduroşi etc., îşi poate prepara din aloe o excelentă apă de ochi. Iei aloe, de două ori, cu vârful cuţitului, pui praful într-o sticlă de spiţerie, torni deasupra apă fierbinte şi scuturi bine, şi apa de ochi poate fi întrebuinţată imediat. Să speli ochii de trei ori sau patru ori pe zi, intern şi extern. La început se vor arăta mâncărimi şi arsuri, dar acestea nu sunt de nici o în­semnătate.   ^ .

Orice răni vechi, carne stricată sau cu puroi, se spală bine cu această apă, care vindecă. Se moaie o cârpă curată în apă de aloe şi se pune pe rană.

Dacă undeva, pe corp, abcesele împiedică formarea din nou a pielii, presarăm mult praf de aloe pe abces şi legăm cu o cârpă uscată. Praful absoarbe materiile rele şi face ca dedesubt să crească o pielită nouă.

Anghelica (Buciniş).

(Angelica silvestris L.).

În livezi umede şi prin păduri creşte o plantă, înaltă de o jumătate de metru şi mai bine. Trunchiul e gol sau găurit şi băieţii fac fluiere din el. Planta se cheamă anghelica.

Când cineva a mâncat ceva nesănătos sau o mâncare pe jumătate otrăvită, să bea un ceai preparat din rădăcinile, se­minţele şi foile acestei plante, şi se va face bine. Acest ceai elimină din sânge toate materiile nesănătoase. Adeseori sim­ţim în stomac o răceală neplăcută. O ceaşcă de ceai din aces­te rădăcini dă stomacului căldura cuvenită.

Ceaşca de ceai poate fi băută de trei ori pe zi, câte puţin.

Când avem stomacul încărcat, când simţim dureri din cauza unor cazuri ascunse, acest ceai e un remediu, mai ales dacă preparăm ceaiul cu jumătate vin, jumătate apă.

Prin acest ceai se înlătură mai lesne orice arsuri în piept sau stomac, flegma din gât sau din piept.

Aceste rădăcini, seminţe sau foi uscate, pot fi prefăcute şi în praf şi, în loc de ceai, luăm, pe zi, de două sau de trei ori, câte un vârf de cuţit.

Anis, Anison (Anason mic).

(Pimpinella anisum L.).

Această plantă are un efect bun asupra gazelor din stomac.

Uleiul de anison se cumpără mai bine de la farmacie. Luând 4-7 picături, pe zahăr, în fiecare zi, o dată sau de două ori, ne uşurează stomacul.

Anserina (Talpa gâştii, Scrântitoare, Coada racului).

(Potentilla anserina L.).

Anserina creşte mai bine unde le place gâştelor să pe­treacă, pe lângă casă, pe marginea drumurilor şi şanţurilor.

Ceaiul din această buruiană este un mijloc excelent la accese de crampe, contra tăieturilor sau cârceilor (dureri violente) din stomac, abdomen sau oriunde.

Se poate face ceai din această iarbă, cu lapte. Să se bea fierbinte şi să se pună cataplasme pe locul afectat.

Orice mamă de familie ar trebui să adune şi să usuce cât mai mult din această iarbă.

Arnica (Potbal de munte).

(Arnica montana L.).

Arnica e cunoscută în toată lumea ca o plantă vindecătoare excelentă.

Tinctura de amică se întrebuinţează pretutindeni pentru a spăla rănile, pentru comprese, cataplasme, etc.

Tinctura se poate cumpăra şi nu e scumpă, dar fiecare o poate prepara acasă. Florile se udă, în iunie sau iulie, şi se pun în rachiu sau spirt. Deja după 3 zile, tinctura poate fi întrebuinţată[1].

[1] Kneipp, Sebastian, Cura de apă, Ediţia VI, Bucureşti 1890, pp, 106-108