Se râsfrânse peste lume blândul zâmbet: Расе vouă!

*

Joi:

*

Miezul nopţii. Dorm în pace suferinţele umane,

Văl de linişte pluteşte pe grădina Ghetsimane;

Jos, pârâul Cedron cântă, presărat ca flori de stele.

S-ar părea că-n noaptea asta dorm şi duhurile rele.

*

Dorm, pe-aproape ucenicii, iar Iisus, singur se roagă.

Deodată, din visare, tresări grădina-ntreagă:

Se-auzi sărutul Iudei, licări o spadă-n aer

Şi măslinii murmurară, deşteptaţi de tristul vaier.

 *

Vineri:

 *

Cer albastru şi Golgota geme-n răcnet de barbari.

Suferă pe crucea morţii Dumnezeu, între tâlhari.

Buza lui Isus e arsă, fruntea-i sângeră de spini;

Torturat de remuşcare, plânge Iuda sub măslini.

*

S-a-nnoptat în miezul zilei: cerul nu mai vrea să vadă

Adevărul şi iubirea date răutăţii pradă…

Un suspin: „O, tată, tată, pentru ce m-ai părăsit?”.

Dumnezeu se-nduioşează, negurile s-au topit.

 *

Capul fiului se pleacă, sufletul e mântuit.

Tremură-ngrozit pământul şi scriptura s-a-mplinit.

Uluiţi, răstignitorii au rămas fără cuvânt,

Undeva, de-un pom atârnă Iuda, clătinat de vânt.

*

Sâmbătă:

*

Ceru-ntunecat se-ntinde ca un doliu de năframă

Peste lumea-n care plânge o fecioară. Şi o mamă.

Ucenici, orfani de Domnul, rătăcesc stingheri pe uliţi,

Adevărul zace-n groapă, între spede şi-ntre suliţi.

*

Duminică:

*

Îngerul cu-aripi de raze a venit din slăvi cu zorii,

S-a cutremurat pământul, înlemnit-au păzitorii.

Glas de înger, groapa goală, amuţită orice gură.

S-a-mplinit, din vorbă-n vorbă, profeţia din scriptură.

*

Adevăr zic, se schimbară în aureolă spinii,

Şoapte dulci de mângâere răspândeau în vânt măslinii

Şi pe când natura-ntreagă se scălda-n lumină nouă,

Se râsfrânse peste lume blândul zâmbet: „Расе vouă!”.

 *

George A. PETRE

 *

(Vestul României, Anul II, No. 35, Duminică 27 aprilie 1924)