Sculptorul Mircea Dăneasa şi apogeul creaţiei | Dragusanul.ro

Sculptorul Mircea Dăneasa şi apogeul creaţiei

Daneasa 3

*

Lucrând monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, pentru a fi amplasat în noua piaţă, din faţa Catedralei din Gura Humorului, sculptorul Mircea Dăneasa, printr-o voită şi explicită reinterpretare stilistică a propriei creaţii, a atins apogeul, monumentul humorean obligând la o reconsiderare a întregii lui opere.

*

Mircea Dăneasa este un filosof şi un metafizic, adică există, cu mintea şi cu inima, într-o cosmicitate iconară, în care credinţa creştină are condiţionări primordiale. De asta am şi separat cele două dimensiuni, filosofia şi metafizicul, pentru că “legătura” (credinţa) are repere dogmatice care o diferenţiază, aidoma luminilor din curcubeu, de libertăţile imaginative şi nu numai ale filosofiei. Câtă vreme îşi dura simbolistica proprie doar pe repere filosofice, Mircea Dăneasa era, uneori şi, din păcate, de mulţi, greşit înţeles, dar potenţarea metafizicului desluşeşte şi anteriorităţile creative ale sculptorului haţegan, care supravieţuieşte, în Bucovina, şi în spaţiul creaţiei doar datorită îndărătniciei lui ardeleneşti absolut benefică.

*

Daneasa 2

*

Caracteristicile şi canoanele picturii bisericeşti bizantine (longilinul şi expresia), pe care Mircea Dăneasa şi le-a asumat, în realizarea unui Ştefan cel Mare evlavios, rupt parcă şi din statutul de “atlet al lui Hristos” şi de “apărător al creştinătăţii”, pun în evidenţă cerebralul trăit, respirat, frământat în suflet şi în minte timp de o viaţă de om înhăruit. Mircea Dăneasa a fost, întotdeauna, un partizan al expresiei şi tocmai de aceea monumentul primarului-ţăran Vasile Deac, de la Vatra Dornei, care era invitat adesea la Viena, ca să-i ceară şi lui sfatul “drăguţul de Împărat” Franz Iosif, are linii îngroşate şi masivităţi sugestive, de om-piatră, pus de veghe în Muntele Soarelui. Dincoace, la Suceava, într-un adevărat omagiu irimescian, o simbolistică multiplă a tentaţiei zborului, cu vagi trimiteri spre mitul lui Icar, “Bucovina înaripată” (iniţial se numea, după o manifestare culturală pe care o organizam eu, citându-l pe Constantin Loghin,  “Bucovina Eroică şi Martiră”), deşi “beneficiază” de amplasări improprii, total străine concepţiei artistice, în baza toanelor cetăţeanului Ion Lungu, care l-a supus pe artist şi la un linşaj financiar, izbuteşte, şi prin trimiterile la “Maica Glie” din reprezentările neolitice, să sugereze şi logodna cosmică dintre Pământ şi Cer, potenţând raiul pământesc, numit Bucovina (doar după izgonirea din rai, oamenii au priceput ce înseamnă Paradesha), iar conştientizarea simbolisticii pe care v-o mărturisesc a fost dăltuită şi explicit de Mircea Dăneasa, prin crucea de pe cealaltă parte a tentaţiei zborului.

*

Daneasa 1

*

La Gura Humorului, acolo unde marea artă a primarului Marius Ursaciuc constă în a pune în valoare inteligenţele creatoare, inclusiv ale arhitecţilor, complexul arhitectonic, în care noua Catedrală şi monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt redimensionează calea spre munte (AR RA AR AUM – în reformularea lui David, din Psalmul 18: “Iar Dumnezeu şi-a făcut sălaşul în Soare”), sculptorul Mircea Dăneasa, ajuns la apogeul creaţiei, a stabilit şi cheia înţelegerii operei lui, ceea ce, în fond, înseamnă totul.