Salonul Artiştilor Plastici Bucovineni – 2015

PIM, Viorica Moruz şi Sorin Baciu (juriul), la vernisajul expoziţiei

*

În judeţul Suceava nu există artişti plastici profesionişti (care să trăiască doar din arta lor), ci doar artişti amatori cu studii de pictură şi artişti amatori autodidacţi. Amator înseamnă, în domeniul creativ, om care pune pasiune în arta sa şi nu văd de ce cuvântul acesta ar fi socotit de unele feţe simandicoase drept un peiorativ. De altfel, graniţa dintre arta artiştilor cu facultate de arte şi dintre artiştii autodidacţi este foarte subţire, dar, de cele mai multe ori, în favoarea artei autodidacţilor, care n-au rămas la doar ceea ce se învaţă într-o facultate, ci evoluează într-un context profesional şi artistic mult mai complex, mai dinamic şi mai profund.

*

La o atentă urmărire a evoluţiei artei autodidacţilor (la cei cu facultate abundă epigonismul), se poate întrezări o vagă nesiguranţă a opţiunilor estetice, dar marea majoritate dintre ei, ca la un semnal, par a se întoarce la academism, pe o cale a tentaţiilor spre impresionism, uneori şi spre expresionist şi grafică, şi din ce în ce mai rar spre avangardism şi modernism, pentru că şi avangardismul şi modernismul, şubrede încă din concepere, şi-au diluat nepermis de jalnic expresiile, dar şi cromatica.

*

La Salonul de Toamnă-Iarnă a anului 2015, expun, pe şevaletele care vor să suplinească spaţiul expoziţional impropriu din strania clădire a municipalităţii, numită, aiurea, Centrul pentru Susţinerea Tradiţiilor Bucovinene, artişti plastici remarcabili, care ţin de toate şcolile şi cenaclurilor de pictură din judeţ – toate demne de admiraţie, precum şi un vitralist şi câţiva sculptori, inclusiv unul de etnie rromă, care merită salutat cu sinceritate. Poţi întâlni pe şevalete splendidele tablouri semnate de Doina Catargiu, Dumitru Savu, Radu Bercea şi Iosif Csukat (teribil tabloul cu Tiberiu Cosovan, pictând în aer liber), dar şi lucrări la fel de frumoase ale altor artişti, majoritatea tineri, pe care nu am avut norocul să-i cunosc personal.

*

Categoric, sunt un fan entuziast al expozanţilor autodidacţi, aşa cum sunt şi al artiştilor cu facultate de arte, cu condiţia să probeze, prin operă, că sunt şi înnăscuţi pentru un astfel de destin. Cred atât de sincer că expoziţia, pusă la ultimul etaj al clădirii inutile (dar vom avea, în curând, Muzeul Bucovinei, cu patru săli de expoziţii temporare absolut recomandate), încât vă îndemn pe toţi s-o vizitaţi, iar ca argument folosesc imaginile capturate de bietul aparat foto din dotare, cu prilejul vernisajului. Şi veţi vedea: deşi avea de înfruntat un nătâng sistem de iluminat şi deşi nu are blitz, chiar şi bietul aparat este captivat de frumuseţea expoziţiei:

*

*