să mute umbre în absenţă | Dragusanul.ro

să mute umbre în absenţă

 

frunzişul, galbenă povară

pe care singuri o vom duce

ca să durăm în primăvară

noi răstigniri la o răscruce,

aşterne stelele prin iarbă

şi paşii noştri îi ascunde

în toamna care-a prins să fiarbă

de nu ştim când, în nu ştim unde

 

şi-acolo stâlpi o să ridice

cu iarbă să ne bată-n cuie

pe zările mereu propice

abandonării în ce nu e

decât o altă amăgire

pusă la cale de speranţă

când conştienţi de risipire

ne-om adapta la ambianţă

 

visând că în sfârşit învie

ceea ce noi am pus pe cruci

şi o să-mpartă veşnicie

încolonatelor năluci

care păşesc triumfătoare

cu blânda lor inconştienţă

de candele tremurătoare

să mute umbre în absenţă