Ruinele nepăsării bucovinene de la Ilişeşti

*

Ctitorită la începutul secolului al XVIII-lea (1714) de către mazilul Ionaşco Isăcescul şi de jupâneasa Alexandra, mănăstirea Ilişeşti avea să fie aureolată şi de sfinţenie (în biserica ei au beneficiat de Sfintele Taine pictorul Epaminonda Bucevschi, sculptorul Archip Roşca, folcloristul Simion Florea Marian, scriitorul Iraclie Porumbescu, compozitorul Ciprian Porumbescu, lingvistul Nicolai I. Niculiţă poetul Dimitrie Florea-Rarişte, scriitorul Gheorghe Scripcă, descendent al scripcarului Papa Luca din Topliţa, stabilit la Ilişeşti în 1773, etc.), şi de o păcătoşenie dezgustătoare (“Când au luat austriecii ţara în stăpânire, era un oarecare Meletie superior al mănăstirii. Cum acest om era foarte capabil, a fost făcut vicar general. Cum, însă, ducea o viaţă destul de slobodă şi de puţin aşezată, căci avea, în mănăstire, haremul său ascuns, nu a voit să aştepte desfiinţarea mănăstirii sale, după care ar fi trebuit să se obişnuiască cu înfăţişarea socotelilor şi cu un trai modest, ci a găsit cu cale să se facă nevăzut, împreună cu o sumă însemnată de bani, şi trăieşte, acum, într-o altă mănăstire a principatului Moldovei, dar nu cu prea mare îndestulare an” – Călători străini, X, II, p. 827).

*

De decenii bune (vorba vine), biserica ortodoxă din Ilişeşti, în care a slujit, uneori, şi Iraclie Porumbescu, stă să se dărâme, dar nu-i bai, casa parohială înfloreşte de bunăstare şi de har dumnezeiesc.

*

*

 Vorba sârbei “Brâul popilor”, de pe la 1860, prelucrată pentru interpretări corale de Gavril Muzicescu: “Numai popă să nu fii!”.

*