Româneşte aşa a fost ipocrizia

Aşa ar fi arătat Bucovina şi pe amfostacolo.ro

*

Multă vreme, am visat să-i ajut pe sculptorii bucovineni să realizeze cel mai lung muzeu de sculptură în aer liber din lume. Imaginasem o “Calea străbunilor” (în fond, asta însemna “Calea lui Dracula”, care urma să valorifice mitul şi legenda istoricităţii româneşti), cu tot felul de sugestii metaforice şi simbolice, pe care le-am supus atenţiei sculptorilor şi nu mică mi-a fost mirarea când am constatat că şi ei visau ceva asemănător.

*

Apoi, pe neaşteptate şi fără explicaţii, Ioan Cătălin Nechifor mi-a tăiat fondurile şi tăiate au rămas. Să-i fie de bine în fruntea prieteniei româno-chineze!

*

Astăzi, trecând prin inesteticul Parc Central, am văzut, însă, o improvizaţie marca Liviu Jitaru: un copac uscat a fost retezat ceva mai sus, iar Liviu a transformat copacul acela într-o operă de artă. Într-un stâlp totemic, într-un element al “Căii Străbunilor”.

*

Opera lui Liviu Jitaru din Parcul Central

*

Opera lui Liviu Jitariu

*

Dincolo de ingenioasa rezolvare a “dezvelirii” operei din trunchiul uscat al copacului, eu văd în demersul artistic al lui Liviu Jitaru acelaşi dor de a înfrumuseţa cu ceva Bucovina, pe care l-am regăsit şi la alţi sculptori bucovineni, nu doar la Liviu, la Cezar Popescu şi la Florin Cramariuc.

*

Amplasaţi, din 10 în 10 km, de-a lungul itinerariilor turistice ale Bucovinei, astfel de stâlpi totemici, specifici şi nouă (noi aveam trei “ceruri” de stâlpi: de moşie, de ogradă şi de pridvor), dar şi tuturor civilizaţiilor omeneşti, ar fi însemnat contribuţia generaţiei noastre de frumuseţe la frumuseţea clasică, faţă de care nu avem nici un merit, a Bucovinei.

*

Aşa ar arăta Bucovina şi pe blog.vacantesicalatorii.ro

*

Dar dacă nu vrea Nechifor!…