roman istrati: Scrisoare de la tata

Să ştii că-au nins strigoii pe la noi

şi drumurile sunt înzăpezite

nucul din poartă ieri s-a prăpădit

că l-a trecut zăpada prin cuţite

şi nu e chip să crească înapoi.

*

Iar lupul a ieşit din vizuini

şi sare, noaptea, cailor în spate

şi nu se teme nici de foc sau câini

oricât l-ai împuşca, oricât l-ai bate

când se repede poartă-n gheare spini.

*

Şi oile sunt bine, sănătoase

şi nu le vindem până-n primăvară

doar cu zăpada asta e mai greu

căci stăm şi noaptea să nu calce hoţii

pe rând, când mumă-ta, când eu.

*

Vezi ce lucrezi pe-acolo pe la tine

ca să nu-ţi iasă vorbe mai târziu

şi ai grijă că acum eşti singur

să nu te bagi prin tot felul de case

sau să te frigi pe gură cu rachiu.

*

Noi suntem bine şi chiar mie-mi bate

în ochiul drept câte o cucuvea

de nu mai văd o săptămână-n şir;

eu te sărut; nu pierde cartea asta

că nu se ştie de ne-om mai vedea.