Rockul, utecistele şi ciobanul din Sfântu Ilie | Dragusanul.ro

Rockul, utecistele şi ciobanul din Sfântu Ilie

 

 

Sigla Rock 2013

Începe ultima ediţie, în care mă mai implic, a Festivalului Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE. Între timp, utecistele şi ciobanul din Sfântu Ilie uneltesc.

 

Festivalul (cu adevărat) Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE începe, mâine (joi, 22 august, ora 18), cu ecourile de istorie ale „Dojanei” sacerdoţilor de la „DorDeDuh„, pentru că asta am vrut, în clipa în care am întemeiat acest festival, împreună cu Preşedintele Gheorghe Flutur şi cu managerul general al Muzeului Bucovinei, Constantin-Emil Ursu: să implic multă, multă lume, în sărbătorirea anuală a ctitorului Cetăţii şi a Târgului Sucevei, Voievodul Petru Muşat, ăla pe care l-a dosit găluşcarul ion lungu dracu’ ştie pe unde.

 

 

Cu un an înainte, tot împreună cu Flutur şi Ursu, plus vicepreşedintele Vasile Ilie, încercasem prima sărbătorire creştină a Ctitorului, dar am trăit o infinită dezamăgire, când preoţii, în frunte cu ierarhul locului, au refuzat să-i rostească numele, în faţa altarului de la Mirăuţi, şi acesta, ca şi biserica de mir, tot de Petru Muşat ctitorit, pe motiv că voievodul întemeietor, al cărui frate, Iosif, a fost, practic, primul Mitropolit ortodox al Moldovei, ar fi fost… papiştaş.

 

 

În faţa statuii Voievodului, de pe locul în care, astăzi, duhnesc crâşmele „vieneze” ale vizionarului găluşcărist lungu, se adunase toată fauna administrativă a sucevei, inclusiv muza de la Burdujeni, cartierul Dorohoi, Zarrrojan, care au ţinut discursuri înflăcărate şi patriotice, jurând că nu vor mai lipsi niciodată de la o astfel de recuperare de memorie (după mai bine de şase veacuri!). Aiurea, cum s-a terminat totul, Petru Muşat a fost aruncat cât colo, prin păduricea de lângă cetate, şi ca statuie, şi ca făptură mitică.

 

Brateanu calin

Ciobanul din Sfântu Ilie, al cărui nume nu-l ştiu, pentru că nu merită.

 

Şi-atunci, am încercat cu un festival de rock, pe care să-l închin, anual, memoriei Voievodului, bazându-mă pe relaţiile în lumea muzicală, pe care le are fiul meu, Andi. Şi-a ieşit un festival incredibil de frumos, în creştere spectaculoasă, de la an, la an. Practic, printre cele mai bune din răsăritul european.  Chestie care n-a plăcut ciobanului culturnic din Sfântu Ilie şi contabilelor uteciste, eşuate în nemeritat decizionalism cultural, şi care s-au pus pe hărtănit bugetul şi pe bătut cuie în tălpi (au greşit încălţările, găurindu-şi umblătoarele), dar toată aiureala asta cu îmbugetaţi a început să mă obosească.

 

 

Dacă nu s-ar fi implicat total Preşedintele Ioan Cătălin Nechifor, aş fi renunţat, încă din acest an, la această construcţie, cu un imens potenţial de creştere, numită BUCOVINA ROCK CASTLE.

 

Iar în zilele acestea, în care noi (vreo 25 de slujitori ai culturii şi vreo 10 voluntari) stăm, aproape necontenit, în şanţul cetăţii, ciobanul din Sfântu Ilie trage sfori, se vopseşte când în galben, când în roşu, când în portocaliu, şi se apucă ba de poala lui Mîrza, ba ce cea a lui Băişanu, ba de ce apucă să se apune, ameninţând: „Nu rămân ele lucrurile aşa!„. Adicătelea se întoarce el, precum Lăpuşneanu, la pomana bugetului irosit pe scena lui, pe echipele lui de cântăcioşi şi pe salariaţii lui de lux, prin lefuri şi prin nemuncă, dragile lui neamuri daco-gurneaco-romane.

 

 

E atâta mizerie şi incultură în Centrul Cultural „Bucovina”, încât, dacă vreau să mai trăiesc, trebuie să renunţ la tot, cu excepţia spaţiului acestuia, în care îmi încredinţez sufletul. Ceea ce voi şi face.


Comments are closed