Rock Grosar extrem la Bucsoaia

Rock Grosar extrem, la

„Hora Bucovinei”, de la Bucşoaia

     „Hora Bucovinei”, care înseamnă o tradiţie interbelică la Bucşoaia, reluată de Gheorghe Flutur, suficient de neinspirat, printr-un adevărat talcioc folcloric supra-aglomerat, doldora de contrafaceri şi de năzbâtii cu „tunde oaia şi berbecul!”, cai, caleşti şi alte coşneguţisme, poate însemna un produs cultural cu valoare turistică, dacă ar valorifica datinile reale, precum sâmbra oilor şi sâmbra plugului, dar şi datina primordială, numită de greci „Misterele eleusine”, datină care a supravieţuit, de-a lungul mileniilor, la târgurile şi iarmaroacele românilor sub formule de carnaval (în asta consta utilitatea celebrelor măşti bucovinene).

     Un carnaval, care să cuprindă nopţile Răsăritului Pleiadelor (când începea primul an nou al omenirii) ar însemna un produs turistic de primă, mai ales că, dacă ar fi temeinic făcut, inclusiv cu o broşură lămuritoare, carnavalul acesta ar reînvia primul ritual metafizic al străbunilor tuturor popoarelor din cuprinsul Europei boreale (ei nu mai păstrează, din ritualul străvechi, decât „uriaşii”, dar fără să întrezărească logodna cosmică).
     La noi, însă, pentru că un tăietor de frunze culturnice la câini, pe nume Cornel Grosaru – dacă nu mă înşel – a ajuns ditamai dihai consilierul municipal şi limbistul uriaşilor politruci Donţu şi Nechifor, „Hora Bucovinei” se transformă în hora… rock-ului extrem. Habar n-am dacă în opinci, iţari, pălărioară verde (total nespecifică Bucovinei!) şi bundiţă de dihor.
     De dihor, ca să se simtă dihorii politicii şi culturii băştinaşe în pielea lor!
     Nu comentez. În fond, sunt proştii pe care vi i-aţi asumat şi îi meritaţi pe deplin!

     Revenire asupra subiectului: Ulterior, aveam să aflu că ideea penibilă a… horei cu etno-pop-rock aparţine, de fapt, groparului bugetat al culturii sucevene, călin brăteanu.