Rock Castle există. Dar Bucovina?

Dog Eat Dog, o trupă care a făcut ocolul pământului, ajungând în Bucovina

*

Spunea, cândva, Constantin Loghin că, în Bucovina, dacă vrei să faci un lucru, te va încuraja toată lumea, dar pe principiul “fă tu, că noi te-om ajuta!”. Şi vorbă-n vânt rămâne, în mod tradiţional, promisiunea bucovineană.

*

Cam aşa se întâmplă şi cu Bucovina Rock Castle:

*

1). Primăria Sucevei zice că bine facem, dar, în afară de câteva toalete antiecologice (put de mută munţii din loc), pe care le pune la dispoziţia eroicului public spectator, n-ar cheltui o carboavă prelipcană pentru ascensiunea calitativă a evenimentului;

*

2). Oamenii de afaceri par interesaţi de festival, dar până la bani – o sticlă de apă minerală n-ar oferi vreunul; în schimb, mai trimit slugi, în prima zi, să ceară invitaţii, că doar n-o să cheltuie ei, mahării capitalişti ai ţinutului blănurilor de dihor, câte 7 lei pentru un bilet de intrare;

*

3). Televiziunile locale, cu preţiozitatea importanţei lor în cetate, descoperă festivalul hăt, cu mult după posturile naţionale DiGi24, ANTENA 1 sau PRO TV.

*

Bucovina Rock Castle există datorită domnilor Gheorghe Flutur, Ioan Cătălin Nechifor şi Constantin-Emil Ursu, iar pe Emil s-ar cuveni să îl trec, întotdeauna, primul pe listă, pentru că pe umerii lui cade tot greul festivalului.

*

În acest an, în care şi trupe-legendă marchează o spectaculoasă evoluţie a unei scurte istorii (suntem abia la a patra ediţie), Bucovina Rock Castle ar mai avea nevoie de vreo 35.000 lei, dar nu ne răcim gura de pomană, pentru că, dacă suntem martorii cerşitului, la care este obligată cultura, noi, slujbaşii generaţiilor viitoare, nu avem voie să ne umilim, pentru că, în afară de demnitate, nu mai avem absolut nimic.

*

Să-ţi fie de bine, Bucovina! Dar să nu uiţi că Bucovina Rock Castle e o cu totul şi cu totul altă identitate.