ridică-te, trezeşte-te, Suceavă!

*

iar năvălesc potăile pe noi

şi nimeni nu  ridică nici o puşcă

să sperie, s-arunce la gunoi

acele zile care vin şi muşcă

şi stăpânesc terorizând oraşul

doar sfârtecând din suflete pe cale,

nu mai suport să văd mereu cum laşul

îşi schimbă viitorul pe sarmale,

*

nu mai admit s-aştept alte potăi,

căci gudurarea lor amăgitoare

este menită să-i dezbine, să-i

transforme-n prăzi pe cei ce-n resemnare

îşi caută refugiu trecător,

mizând pe falsa lor înţelepciune,

şi-n vremea asta, fără viitor,

chiar viitorul javrei se supune;

 *

încă e timp şi pentru demnitate,

dar vântură, odată, tot ce-i pleavă

şi, ca să-ajungi stăpână pe cetate,

ridică-te, trezeşte-te, Suceavă!