"Râsul Paștelor (risus paschalis)" | Dragusanul.ro

„Râsul Paștelor (risus paschalis)”

Umor pascal Universul literar 1895

*

În intenţia de a lucra o carte despre Paştele, la români, în baza mărturiilor vechi ale călătorilor străini, dar şi ale întâmplărilor sărbătoreşti mai recente (secolul XIX), cred că nu ar fi rău dacă v-aş prezenta şi dumneavoastră fişele pe care le fac, înlesnindu-vă o insolită călătorie spirituală prin timp.

*

Odinioară, ortodoxia nu era una exclusivistă şi intolerantă, de tip legionar, aşa cum este mai ales astăzi, când fiecare bigot aruncă cu pietre în libertatea spirituală a celorlalţi, deşi însuşi Dumnezeu ne-a oferit dreptul de a alege. Dimpotrivă. Dumnezeu însemna o imensă bucurie, trăită la propriu, uneori chiar vulgar, şi o continuă înseninare a sufletelor.

*

Noaptea Învierii, de pildă, numită „risus paschalis”, adică „Râsul Paştelui”, împletea, inclusiv în slujba religioasă, o încântătoare risipă de umor, încât, pe toată durata slujbei, râdeau bieţii creştini de se topeau, nu alta. Se provoca, practic, o explozie de bucurie, pentru că bucurie şi nu suferinţă este Învăţătura lui Iisus, Calea Lui însemnând Lumină, vibraţie vie, înseninare. Dar, despre asta, va fi vorba în alte şi alte mărturisiri ale vremurilor, pe care le voi încredinţa acestei pagini virtuale.

*

Deocamdată, vă încredinţez o mostră de… umor pascal, vehiculat de „Universul literar”, în a doua zi de Paşte a anului 1895, care picase în 3/15 aprilie. O să aflaţi şi de ce am spus „picase”, citind materialul care urmează şi care, în logica blogului, este cel de mai sus.


Comments are closed