Radu Iațcu „încinge creierii cârcotașilor”

*

De data asta, Radu Iațcu provoacă. Provoacă absurdul, cu umorul lui ciudat, discret și greu de deslușit. Desenele lui satirice sunt premeditate ca o expundere de absurdități, ca teme pentru lucrări ample și bine individualizate. Lucrări care esențializează, uneori cu o ciudată individualizare, situații și, mai ales potențe latente și, de ce nu, lascive.

*

Caricatura de acest fel, din ce în ce mai prezentă în grafica umoristică europeană, care conduce, fără îndoială, și la senzația de poezie, mai ales prin desenul „subțire”, menit să sugereze și o delicatețe a gândurilor, place, când e vorba de penița lui Radu Iațcu și datorită unui gen de mucalism aproape singular, un mucalism care ține de firea ancestrală a populațiilor de prin megieșia Carpaților. Desen tip „ață”, voit discret, care să te oblige la implicare, la deslușiri în lîuntrul tău, singurul, de altfel, care și contează.

*

Vă prezint, deci, șase schițe, premeditate ca atare, din moment ce Radu Iațcu le-a grupat sub titlul ad-hoc „Încinge creierii cârcotașilor”, în care esențializarea provocării reprezintă un scop în sine, cu tușe de ironizare a umorului facil și a contrafacerilor umoristice, care, din păcate, abundă și la noi, dar și pe piața artistică a umorului european. O provocare și, totodată, o dezicere de facilele grafii, în care doar culoarea și brutalitatea liniilor contează, în dauna umorului umor, numit, de dicționare, în mod inspirat, spirit.

*

*