Rădăuţi-Prut, care se numise Călăraşi | Dragusanul.ro

Rădăuţi-Prut, care se numise Călăraşi

*

În „Solía lui G. Krasinski, descrisă de un anonim 1636”[1], se face o interesantă precizare: „20 martie. Joia mare, am ieşit, după prânz, din Hotin şi, trecând prin câmpii întinse şi vesele, am trecut, la depărtare de patru mile, Prutul, în vad (acest râu e vestit printr-o înfrângere de odinioară a noastră). Noaptea am stat în satul Rădăuţi (Radyowcach), care, în vechime, se numea Călăraşi. Călăraşii sunt slujitori care au datoria să vie la oastea domnului, în caz de război. Astăzi, însă, în acel sat nu mai sunt călăraşi, ci numai ţărani proşti. Acum călăraşii sunt întrebuinţaţi numai pentru trimiterea scrisorilor”. De fapt, în Rădăuţii de pe Prut se stabiliseră membri ai familiilor de păstori rădăuţeni, locul fiind cel ales pentru iernarea turmelor rădăuţene, destinaţia de iarnă ducând la ivirea multor localităţi, în lunca Prutului, care poartă numele unor aşezări munteneşti (Dărmăneşti, Bogdăneşti etc.).

*

Veche biserică moldovenească, în Rădăuţi-Prut

*

[1] P. P. Panaitescu, Călători poloni în ţările române, Bucureşti, 1930, p. 23