Publicul rock şi şutitorii de cultură

Publicul Bucovina Rock Castle şi, sus, pe platou, şutitorii de cultură

În condiţiile în care această ediţie de festival “Bucovina Rock Castle” avea acoperite financiar doar 3 cincimi din necesar, singura mea speranţă rămânea publicul rock. Adică oamenii cu demnitate, care nu se zgârcesc la 5 lei (tinerii) sau la 15 lei pe seară (maturii).

Tinerii mi-au întrecut speranţele: au venit demn, onest şi s-au bucurat dumnezeieşte de spectacole. O parte dintre maturii Sucevei şi numai ai Sucevei, au ţinut să-şi afişeze jigodismul anticultural clasic, fie prin agresivitatea cu care şi-au asigurat dobândirea de invitaţii sau de legitimaţii de intrare gratuită, fie prin şutirea de cultură, halind hoţeşte şi pe moca hălci întregi din concerte, de acolo, de pe platoul Cetăţii. De ei îmi este atât de silă, încât o să-mi pun mintea la lucru, ca să nu mai poată şuti, suficienţi şi parşivi, nimic din ediţia care va veni.

Ediţia care va veni, pentru că va veni chiar mai spectaculoasă decât cea din anul acesta, dar fără nici o legitimaţie de acces, în afară de cele ale artiştilor şi voluntarilor, va avea cu un gard al Jandarmeiriei, pe platou, care să-i ţină departe de minunăţiile scenei pe cei care au furat Bucovina Rock Castle ediţie după ediţie. Ăştia, pleşcarii, nu merită nimic şi nu-i vreau niciodată prin preajma noastră.

În seara în care un artist de talia lui Jan Akkerman a ţinut să-mi mulţumească personal pentru publicul tânăr de rock pe care l-am crescut (omul ştie ce spune!), ediţie cu ediţiţie, am dat din nou cu ochii de pâlcurile de prădători ai culturii de pe platou (tocmai pozam împreună cu Jan Akkerman), şi m-a durut sufletul. Cu o seară înainte, veselul Almir, de la Dubioza Kolektiv, căruia îi povestisem despre scursurile acelea pseudointelectuale, i-a invitat ironic în şanţul Cetăţii, dar de obrajii lor cât tovalul nu s-a prins nimic.

În acest material, pe care îl postez, biruindu-mi oboseala după cele două festivaluri, pe care le-am organizat şi coordonat în ultima decadă, vreau să mă plec în faţa tinerilor din şanţul Cetăţii şi să-i asigur de dragostea şi de respectul pe care li-l port. Îi iubesc pe toţi oamenii serioşi care ne-au fost alături, dar tineretul, şi sucevean, şi din toate regiunile ţării, mă face să înţeleg că bătălia pentru “Bucovina Rock Castle” nu am dus-o niciodată în zadar şi că nu trebuie să dezarmez niciodată.