Profeţia lui Iorga despre liberalul Ion Lungu | Dragusanul.ro

Profeţia lui Iorga despre liberalul Ion Lungu

Ion Lungu: Îs liberal di pi vriemea lu' Decibel, cân' ni sî spune Mânî Lungî! - foto: www.sandrinio.ro

Ion Lungu: Îs liberal di pi vriemea lu’ Decibel, cân’ ni sî spune Mânî Lungî! – foto: www.sandrinio.ro

*

Pe când era sărac şi rupt în fund ca şi mine, iar ca să se facă primar şi-a vândut TIR-ul hodorogit, cu care hurduca o firmă falimentară şi cu datorii la stat, Ion Lungu se revendica, ferm şi cu tărie, din străbuni liberali, care, dacă nu le-ar urma calea, s-ar răsuci în morminte. După doar 12 ani în primărie, Ion Lungu nu mai e sărac şi nici liberal, dar străbunii lui nu se răsucesc în morminte, fiind făloşi cu urmaşul ajuns cel mai bogat bogătoi din Moldova, care a dezgropat comoara lui Decebal din naivitatea îngăduitorului electorat sucevean.

*

Antecesorul liberal al lui Ion Lungu, care, înainte de a fi liberal, a fost naţionalist austriac, apoi naţionalist român, apoi iar naţionalist austriac, apoi iar naţionalist român şi, în final, liberal, s-a numit Dori Popovici. Iată profeţia lui Nicolae Iorga, din 14 decembrie 1914, despre acest înaintaş spiritual al lui Ion Lungu:

*

„Noul şi neexperimentatul moştenitor al Coroanei habsburgice a vizitat Bucovina… „Naţionalistul” Dori Popovici, întors din Bucureşti, unde l-a chemat dorul de noi, a ars tămâia cea mai curată în căţuia de aur a guriţei sale, şi arhiducele a găsit că miroase bine. Chestie de nas! Va să zică, de acum să ne luăm orice gând din partea aceea. Nu ne vor „gospodarii” de la Câmpulung şi nici dl Dori Popovici… Dar se poate să intrăm. Atunci dau sigur următorul lucru: Părintele Repta n-o să binecuvânteze pe feciorii în uniforma României libere. Dar cel dintâi discurs o să-l ţină dl Dori Popovici, iar cele dintâi aclamaţii au să vină de la „gospodari”. Şi mai garantez un lucru: că o să le primim şi o să le răsplătim”[1].

*

Acelaşi text, parafrazat şi adus la zi:  „Noul şi neexperimentatul moştenitor PSD  a vizitat Bucovina… „Liberalul” Ion Lungu, întors din Bucureşti, unde l-a chemat dorul de un nou loc pe listele PNL de primar, a ars tămâia cea mai curată în căţuia de aur a guriţei sale, şi Liviu Dragnea a găsit că miroase bine. Chestie de nas! Va să zică, de acum să ne luăm orice gând din partea aceea. Nu ne vor „dragii lui suceveni” şi nici dl Ion Lungu… Dar se poate să intrăm la guvernare. Atunci dau sigur următorul lucru: Părintele Pimen n-o să binecuvânteze pe feciorii în uniforme liberale. Dar cel dintâi discurs o să-l ţină dl Ion Lungu, iar cele dintâi aclamaţii au să vină de la „dragii lui suceveni”. Şi mai garantez un lucru: că o să le primim şi o să le răsplătim”.

*

Să vedem, acum, dacă profeţia lui Iorga s-a împlinit în privinţa antecesorului întru liberalism de tip „mână lungă” al lui Ion Lungu, apelând la o altă sursă, din 24 octombrie 1918:

*

„Reprezentanţii poporului român din Bucovina s-au întrunit, în Palatul Naţional din Cernăuţi, în ziua de 14/27 octombrie 1918… Apoi, Dori Popovici, într-o cuvântare plină de căldură, propune următoarele: unirea Bucovinei integrale cu celelalte ţări româneşti, într-un Stat naţional independent…

În timp ce se constituia Consiliul Naţional, mulţimea, de peste 1.000 de capete, bărbaţi şi femei, străbătea străzile Capitalei, cântând cântece naţionale. La Palatul Guvernului şi înaintea Primăriei din Cernăuţi, mulţimea, din ce în ce mai sporită, a manifestat pentru Unirea tuturor românilor. Momentul culminant a fost când, la Primărie, s-a desfăşurat Steagul Tricolor. Intrând, apoi, în sala unde Consiliul Naţional îşi ţinea şedinţa, manifestanţii au arborat Tricolorul în fereastra Palatului Naţional… Aplauze şi ovaţiuni!”[2]

*
E de prisos să mai spun că Dori Popovici şi întreaga liotă de „duşmani ai României barbare, care cine ştie pe unde şi-or fi mutat democraţia neagră-galbenă”[3], au fost răsplătiţi din abundenţă de România Mare, cu bani şi onoruri. În fond, cei care se jertfiseră pentru înfăptuirea României Mari muriseră şi nu mai puteau arăta nimănui obrazul cu degetul.
*
Pornind de la precedente, parcă aş paria că şi Suceava, ca şi România Mare, o să-l răsplătească pe cel care a transformat-o într-un „cimitir şi o ruină în atâtea din cele mai frumoase părţi ale ei”[4], cu onorurile naivităţii tradiţionale româneşti, ajunsă la apogeul prostiei doar cu ocazia alegerilor electorale.

*


[1] Nicolae Iorga, Memorii, I, Editura Ramuri, Craiova, 1928, pp. 124, 125

[2] Vasile Bianu, Însemnări din războiul României Mari, II, Institutul de Arte Grafice Ardealul, Cluj, 1926, pp. 93-95

[3] Nicolae Iorga, Memorii, I, Editura Ramuri, Craiova, 1928, p. 43

[4] Nicolae Iorga, Memorii, I, Editura Ramuri, Craiova, 1928, p. 140

 

 


Comments are closed