Primul Război Mondial, în caricatură: 1914, oct.
*
Contele Tisza: No, când reghimente al nostru ajuns la colţ de pădure, ale Muscale tras cu toţii în aer!
Frant Iosef: De frichi, coane Ianoş?
Contele Tisza: Teremtete! Ale ruşi tras în aer fiingcă toţi maghiarii de la reghiment urcat în copacii din părure!
*
Textul de sus:
Oratorul: Da, domnilor, neutralitatea susţinută de domnul Ionel Brătianu e o ruşine! Noi nu suntem claponi… pardon!, am vrut să zic: noi nu suntem neutri, noi vrem război!
*
Ionel Brătianu şi Vintilă Brătianu: Ce opoziţie murdară! Ne face laşi şi ţipă mereu că nu vrem să intrăm în acţiune, şi noi, de atâta vreme, stăm până în gât în acţiuni!…
*
Textul de sus:
De câte ori flota engleză întâlneşte un vas german, îl scufundă.
Textul de jos:
Kaizerul Wilhelm: Ce faceţi, acolo, peşti mizerabili?
Peştii: Destul ne-aţi mâncat voi, nemţii, marinată, acum ne-a venit nouă rândul, Kaizere, să mâncăm… marina-Ta!
*
Carol al II-lea: Papa, s-a lăsat frigul şi mi-e frică să nu răcesc.
Regele Ferdinand: Curios, Karl: căciula asta din cap are atâtea găuri şi, totuşi, ţine mult mai cald decât un chipiu!
*
*
*
– Haide, Miţo, lasă-l în pace: ştii bine că mie nu-mi plac nemţii!
– După ce-l cunoşti, maşer, că-i german?
– Uită-te la nasul lui: curat obuzier de 42 centimetri!
*
*
Frantz Iosef, contelui Tisza: Mult noroc avem, Ianoş, pe onoarea mea: spuneai că hodoroaga noastră de casă e gata să se dărâme şi, când colo, uite cum vin chiriaşii, cu bagajele în spinare!
*
Frantz Iosef: Adevărat, Kaizere, că, la Anvers, soldaţii belgieni au rupt stăvilarele şi v-au inundat?
Wilhelm: Nene Franţ, a fost ceva groaznic: uite, parcă şi acum simt umezeală la picioare!…
*
*
Ce este războiul? Ca şi tâlharul de drumul mare, el cere părintelui punga… şi fiului său, viaţa!
*
*
*
Ministrul de Externe: Uşier, mi se pare că iar ai aţâţat focul cu hârtiile mele, de pe birou!
Uşierul: Da, domnule ministru; da’ să n-aveţi nici o grijă: am întrebuinţat numai foile scrise, iar de hârtia albă nici nu m-am atins de ea!
*
– Trăiţi, dom’ ghinărar, dumneavoastră făgăduit şaizeci de mii de coroane premiu cui aduce întâi un steaghe rusesc. Poftim steaghe!
– Bravo, Ianoş, felicitările mele: eşti un mare şi viteaz patriot! Te rog, însă, un lucru: fiindcă am cheltuit toţi banii cu războiul, să aştepţi, să-ţi dau recompensa după ce-l vom isprăvi.
– Trăiţi, dom’ ghinărar, io aştepte: dar ăla soldat muscal, care mi-a dat steaghe, este afară şi cere musai partea lui, de trezeci de mii de coroane!