Priceasna, o bășcălie a guristelor brusc pocăite? | Dragusanul.ro

Priceasna, o bășcălie a guristelor brusc pocăite?

Cântările creștine sunt elemente ale ritualurilor religioase ale Datinii întemeiate prin Iisus Hristos. Cântările creștine, inspirate „ierarhilor noștri[1] de către Duhul Sfânt”, cum scrie într-un catavasier de pe la anul 1770, au reguli „tipiconale”[2] bine și strict stabilite, care nu permit fantezii folclorice și nici vulgarizarea muzicii sacre prin împrăștierea ei dincolo de zidurile lăcașurilor sfinte de închinare și de reculegere. Ca text şi ca muzică, priceasna sau chinovicul diferă în calendaristica sărbătorească de la praznic (omagiere) la praznic, în timpul acestei sacre cântări, numită, pe româneşte, „preacuratul” şi care face parte din ritualicul Sfintei Liturghii, „se împărtăşeşte preotul cu preacuratul trup şi sânge al lui Hristos”[3].

Priceasna nu poate fi „culeasă din popor”, cum mint năuc pocăitele târzii ale contrafacerii folclorului românilor, care vor să pară cinstite la bătrâneţe şi înduioşător de evlavioase, ci „se ia din Sfânta Scriptură sau din cântările bisericeşti şi se prelungeşte, la cântare, pentru ca în vremea cuminecării preotului, credincioşii să fie ocupaţi cu gânduri evlavioase, care stau în legătură cu serbarea zilei sau cu sfânta cuminecătură”[4]. E drept că, în împrejurări speciale, unor membri ai adunării eparhiale li se făcea onoarea publică de a cânta irmosul şi priceasna, dar cântarea folosea textul sacru al acelei sărbători, şi nu al alteia, şi cu atât mai puţin al aleanului spovedalnic al vreunei guriste a vremii. În cronica „Vizitația canonică a P. Sf. Sale Părintelui Episcop Dr. Grigorie Gh. Comșa la Hodoni și Sân Andreiu”, de pildă, se spune că, „în cursul sf. liturghii, P. Sf. Sa a hirotonit pe Alexandru Siniteanu întru presviter duhovnic pentru parohia Sălciva, iar pe candidatul de preot Gheorghe Crişovan întru diacon. A făcut o impresie foarte bună asupra celor ce au asistat la sf. liturghie, împrejurarea că dl consilier al municipiului Arad Const. Popa a cântat irmosul, iar dl Dr. Nicolae Table, advocat şi deputat în Adunarea eparhială, a cântat priceasna”[5].

Într-o altă mărturie, se spune că „Praznicul Naşterii Domnului, sărbătoarea iubirii şi a bucuriei creştine, s-a desfăşurat cu obişnuitul fast, într-un impunător cadru liturgic. În ziua primă I. P. S. S. Mitropolit Vasile a pontificat sf. Liturghie, asistat de un impunător sobor de preoţi şi diaconi, în catedrala mitropolitană din Timişoara. La priceasnă, I. P. S. Mitropolit a reliefat, într-o vibrantă cuvântare ce a răscolit profund sufletele credincioşilor, darurile duhovniceşti, coborâte în lume de divinul Prunc, în noaptea sfântă… În ziua a doua, I. P. S. nostru Arhiepiscop şi Mitropolit a pontificat Sf. Liturghie în Catedrala din Caransebeş, înconjurat de un sobor de 12 preoţi şi 2 diaconi. Răspunsurile liturgice le-a dat Corul mixt din Caransebeş. La priceasnă I. P. S. Sa a împărtăşit mulţimii de credincioşi, care au asistat la impresionanta slujbă arhierească, alese daturi spirituale, din tezaurul haric al Fiului lui Dumnezeu”[6].

*

Iată repertoriul sacru al pricesnelor de „peste săptămână”, aşa cum a fost stabilit de Biserică:

Priceasna nu-i un fel de doină creştină, prin care poporul îşi tânguie aleanul cosmic, spre folosul manelistelor folclorice ajunse la vârsta dispariţiilor năbădăilor. Priceasna este un cântec sacru, un dat al Bisericii lui Hristos, bine rânduit de această instituţie a sufletului, inclusiv prin „tâlcuiri”, precum cea publicată de Dr. Nicolae Terchilă, la Sibiu, în 1931, pe care v-o reproduc prin scanare, din dorinţa de a vă asigura formarea unor păreri proprii.

[1] Sfântului Ioan Damaschin, în primul rând

[2] În Notițe tipiconale / pentru praznicul nașterii și botezului Domnului, sunt indicate troparele învierii, catavasiile, condacul, „irmosul și priceasna praznicului” – Foaia Diecezană, XXI, 51, 17 decembrie vechi 1906, pp. 5 și 6;

[3] Terchilă, Nicolae Dr., Tâlcuirea Sfintei Liturghii, în Biblioteca poporală a Asociațiunii „Astra”, XXI, 188, Sibiu, 1931, p. 72

[4] Ibidem

[5] Biserica și Școala, LVI, 26, 26 iunie 1932, p. 25

[6] Foaia Arhidiecezană, LXV, 1, 15 ianuarie 1950, p. 4