“Presedintele Republicii – seful opozitiei?”

Paradoxul Puterii

Titlul îi aparţine lui Adrian Năstase, unul dintre puţinii oameni care are priceperea de a conduce România, dar care, tocmai de aceea, a fost “asasinat civic” (cum ar fi zis Eminescu”) de către Băsescu et Co.

Năstase publică, zilnic, pe blog, probabil mânat şi el de nevoia de spovedanie, o nevoie care se adresează, de-a pururi, doar către sine. Un fel de împăcare, dacă nu cumva doar o resemnare.

Scrie Adrian Năstase, cu bun simţ, cu luciditate şi cu harul limbii românea (cea a lui Băsescu e de lemn, nu română!):

“Coabitarea, în cadrul regimului Băsescu, nu putea fi decât o ficţiune. Pentru cineva care nu are cultura dialogului, un “pact” de coabitare poate fi, cel mult, o capcană pentru adormirea vigilenţei adversarilor. Scriam, încă din decembrie, anul trecut, că un acord ar fi trebuit semnat, eventual, cu toţi liderii noii majorităţi parlamentare, nu doar cu candidatul de prim ministru. Asistăm, acum, la un joc politic periculos, în care preşedintele României, după ce a canibalizat partidele de opoziţie, afirmă, în esenţă: “Opozitia sunt eu”.

Strategia sa este, desigur, aceea de a încerca să  acumuleze puncte pe care să le transfere, poate, unor candidaţi la europarlamentare sau unui partid născut din spuma flotei“.

Oooo, nu! Noile băi de mulţime ale lui Traian Băsescu s-au născut din spumele şi spuzele lui Victor Ponta, domnule Adrian Năstase!