Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Mihova

MIHOVA. Satul de pe pârâul Mihova, în aval de Lucavăţ şi în megieşia moşiei şi a satului Berhomet, împărtăşeşte aceeaşi istorie obştească a răzeşismului întemeiat de Luca, fiul lui Pancu. În 1775, Mihova, din Ocolul Berhometelui, era considerată un cătun al Lucavăţului, Lucavăţ cu Mihova având 1 mazil, 1 popă şi 65 ţărani. Dar Mihova era selişte pustie, colonizată abia în 1776 cu 67 familii rutene, după cum o confirmă „Topografia” lui Daniel Werenka (pg. 64).

1786, iunie 17: Se hotărnicesc moşiile răzăşeşti, alegându-se „partea de moşie a dumisale căpitanului Ioan Zota, ce o are cu neamul său de baştină de pe neamul său mândre, şi după învoiala ce a făcut-o, prin scrisoare, cu verii săi, Ciornohuzenii ţi Borşăneşti”, iar hotarnca aceasta, care, genealogic, mărturiseşte o aceiaşi rădăcină pentru răzeşi (boierii) Zota, Cionohuz şi Borşan şi a „tuturor răzeşilor de aice, din Bănila, ce se trag din strămoşul lor Măndre”, cărora le aparţinea de drept imensa moşie care începea la „câteva izvoare cu slatină de sare, la Mihova şi Coşulica, la aceste slatini, de va ieşi vreun venit, cu toţii să aibă a se împărţi, care câtă parte îi va ajunge frăţeşte”[1].

1848: „Primăria Mihova, din Bucovina, se plânge de opresiune”, printr-un memoriu adresat Reichstag-ului din Viena[2].

1860: O şcoală cu 4 clase funcţiona, la Mihova, din 1860, o alta, cu o clasă, urmând să fie deschisă, la Mega, din 1892[3].

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Vijniţa – Vijniţa (târg, cu tribunal) cu Bahna, Ciornohuz, Revna și Wiszenka, Berhomet pe Siret cu Lăpuşna, Mihodra, Cireşenca, Mazuri, Şipot cu Bursekeu, Ispas, Lucavăţ pe Siret cu Maidan, Meschibrod cu Podzaharie, Mihova cu Mega, Milie”[4].

1885: David Muntean din Mihova absolvă Faculttatea de teologie ortodoxă a Universităţii Francisco-Joshepina din Cernăuţi[5].

1890: În 1890, comuna Mihova avea 2.194 locuitori, primar fiind Nicolai Iaviş. Paroh era David Muntean, iar Ioan Crilati şi Dionisie Constantinovici erau învăţători.

1903: Biserica Sfântului Ioan cel Nou din Mihova avea să fie construită în 1903, pe locul unei bisericuţe vechi, cu acelaşi hram, patronată, în 1843, când avea 1.142 enoriaşi, de Iordachi de VASILCO şi slujită de parohul Athanasie DAŞCHIEVICI. În 1876, biserica era frecventată de 1.569 enoriaşi, patron fiind Alexander de VASILCO-SERECKI, iar paroh, Epifanie FERLIEVICI. În 1907, când deservea şi enoriaşii din Mega şi din Maidan, paroh era David MUNTEAN, născut în 1861, preot din 1886, paroh din 1893, iar cantor, din 1903, George KOUTZENIUK, născut în 1882.

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Mihova, comună rurală, districtul Vijniţa, aşezată pe pârâul cu acelaşi nume, în toată întinderea sa. Suprafaţa: 6,43 kmp; populaţia: 2.194 locuitori ruteni gr. or. şi ceva izraeliţi. Se compune din următoarele sate: Mihova de Sus, Mihova de Jos, Mihova-Maidan, Levchiv şi Vilsec. Este străbătută de drumurile districtuale Jadova – Berhomet şi Bănila Moldovenească – Berhomet; este situată în apropiere de linia ferată Nepolocăuţi-Vijniţa. Are o şcoală populară, cu 2 clase, şi o biserică parohială, cu hramul „Sfântul Ioan cel Nou”, de care ţin şi enoriaşii din Mega. La 1776, era cătun, pendinte de satul Lucaveţ pe Siret. Aci se află 2 fabrici de spirt şi una de scânduri, cu un gater. Populaţia, formată parte din ruteni, parte din huţani, are diferite ocupaţiuni, potrivit regiunii în care locuieşte. Aşa, cei de la munte trăiesc din exploatarea pădurilor, fânaţelor şi prăsila de vite; iar cei de la şes sunt agricultori şi crescători de vite. Comuna posedă 1.202 hectare pământ arabil, 1.195 hectare fânaţuri, 20 hectare grădini, 725 hectare imaşuri, 3.782 hectare păduri. Se găsesc 166 cai, 994 vite cornute, 100 oi, 350 porci, 163 stupi. Mihova, afluent pe dreapta al Siretului, ce răsare sub muntele Trei Movile, din pădurea Mărcuş, în apropierea satului Lăpuşna şi, după ce formează Valea Mihovei şi udă comuna cu acelaşi nume, se varsă în râul Siret, mai sus de localitatea Lucavăţ, districtul Storojineţ. Mihova de Jos, sat, pendinte de comuna rurală Mihova. Are 678 locuitori ruteni gr. or. şi cuprinde în sine, pe lângă vatra satului, cu 320 locuitori, unde este reşedinţa comunei, şi cătunele Babiciova şi Bahna. Aci se află şcoala şi biserica comunei. Mihova de Sus, sat, pendinte de comuna rurală Mihova. Are 928 locuitori ruteni gr-or. şi cuprinde în sine, pe lângă vatra satului, cu 613 locuitori, şi cătunele Babiciova, Bahna şi Usole. Mihova-Maidan, sat pendinte de comuna rurală Mihova. Are 143 locuitori ruteni gr. or. şi cuprinde în sine, pe lângă vatra satului, care, împreuna cu târla Bahna, numără 106 locuitori, şi cătunul Babiciova. Mihova-Osadţa, moşie cu admiistraţie particulară, districtul Vijniţa. Are 22 case şi 93 locuitori izraeliţi şi ruteni. Pe lângă moşia Mihova-Osadţa, cuprinde şi târla Levchiv. Mihova- Vasilco-Bazil, moşie, cu administraţie particulară, districtul Vijniţa. Suprafaţa: 35,40 kmp; populaţia: 65 locuitori, în majoritate izraeliţi, restul ruteni. Pe lângă moşia Bazil propriu-zisă, mai cuprinde în sine şi localitatea Vovce, unde se află o mină de fier părăsită. Mihova-Vasilco-Catinca, moşie, cu administraţie particulară, districtul Vijniţa. Suprafaţa: 15,43 kmp; populaţia: 81 locuitori ruteni, izraeliţi şi alţii”[6].

1919: Din Comisiunea agrară de ocol Vijniţa făcea parte şi „Reprezentantul Băncii regionale: David Muntean, paroh, Mihova”[7].

1921: „Potrivit dispoziţiunilor art. 12 şi 23 din regulamentul pentru Congresul bisericesc ortodox român al Arhidiecezei Bucovinei, convocat, prin înaltul Decret Regal Nr. 2513 din 17 Iunie 1921, pe ziua de 3 Octombrie, la Cernăuţi, se publică următoarea listă a patronilor bisericeşti particulari, de lege drept credincioasă răsăriteană, îndreptăţiţi la alegerea de 6 reprezentanţi pentru acest Congres: Bigot de St. Quentin Elena, contesă, Jadova (Mihova, Jadova); Wassilko-Serecki Ecaterina baroană, erezii, a) George conte Wassilko-Serecki, Cernăuţi strada Flondor Nr. 38., b) Victor Wassilko-Serecki, Cernăuţi str. Iancu Zotta 16, (Mihova), compatroni”[8].

1943: „Se numesc cu titlul definitiv, pe ziua de 1 septembrie 1943[9], următorii învăţători şi învăţătoare: Lupaşcu Aristeia, comuna Mihova, Centru, jud. Storojineţ, media 7,29; Pătraşcu Ştefan, comuna Mihova, Cotul de Sus, jud. Storojineţ, media 8,08”.